INTERVIU EXCLUSIV/ Mihai Mărgineanu le-a pregătit o megasupriză colegilor de platou! Navetă cu avionul în Las Fierbinți!

LIBERTATEA: Ardiles, cum stai cu ciordeala în viața de zi cu zi?

MIHAI MĂRGINEANU: Prost! N-a mai rămas nimic de furat după ăștia. Eu mă întreb ce-or face cu atâta bănet închipuit și cu ghiulelele ce le trec acum pe lângă capete?

”Sunt ca un fel de organism-viu-mic-pitic”

Împlinești 10 ani de când te-ai hotărât să devii solist. S-au schimbat lucruri în viața ta?

Da, s-au schimbat multe lucruri! În primul rând muncesc foarte mult, ceea ce n-am prea făcut înainte. Mie neplăcându-mi munca, de fel. În al doilea rând, de foarte multă vreme mi-am dat seama că sunt ca un fel de organism-viu-mic-pitic privit la microscop și analizat în cele mai mici detalii, ceea ce nu e foarte confortabil pentru un nonșalant  taclagiu ca mine. Am atenția sporită ca să nu creez panică și mătreață în rândul părerologilor de profesie. În rest, numai de bine!

Ce-ti ridică sângele la cap mai repede, vinul rosu, aviația ori anumite stări nervoase?

Toate trei la un loc,  dar niciodată împreună. Aviația e pe primul lor, vinul roșu are farmecul lui de seară liniștită, iar de stările mele nervoase ar trebui să se ocupe un doctor de specialitate.

Ochelarii sparți îl amețesc teribil

Te-ai obișnuit greu cu ochelarii sparți? Nu amețești la filmări?

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Răspunsul este NU-DA . Dar ce contează. Rezultatul este unul bun!

Cu ce faci naveta la Fierbinți? N-ai găsit prin apropiere un câmp bun de aterizat?

Ba da! Este un aerodrom privat, chiar în zona de control a Aeroportului Otopeni, în comuna Gagu, al domnului Mihalache, un mare pasionat de aviație. Dar nu am îndrăznit să abuzez încă de bunătatea dânsului! Altfel, la filmari merg cu mașina echipei de filmare.

 Aviația îți dă idei pentru un nou job?

Sunt în pregatire teoretica pentru linie. Probabil că până-n vară voi termina examenele teoretice cu Autoritatea Aeronautică. Compania de transport aerian este un vis.

Debut cu Ion Dolănescu și… hepatită

Îți aduci aminte de prima ta interpretare cu public? Primul cântec?

Ha! Eram în clasa a doua și internat la ”Victor Babeș” cu o hepatită virală de toată frumusețea. După 14 zile de spitalizare cu mamele copiilor din salon m-am declarat doctor ”Honoris Causa” în muzica populară și Ion Dolănescu. Dup-aia mi-a trecut. Și hepatita și Dolănescu. Dar primul cântec învățat n-a fost vreo balada, ci ”La cârciuma de la drum”. Cântec pe care l-am rearanjat anul trecut și l-am montat pe ultimul album.

Te știu un familist convins. Ce experiențe te-au împresionat/de unde ai cules versurile la ”Mă iubește femeile”?

Recomandări

România, criticată de ambasadorul Turciei pentru lipsa autostrăzilor: „De ce nu avem o autostradă București – Istanbul? 650 de kilometri în 10 ore, când ar trebui să fie 5 ore” | VIDEO

Cântecul este compus de Iancu Brezeanu. Eu l-am adus din nou pe lume în varianta mea după ce părinții și bunicii noștri l-au cântat de l-au tocit. Practic, eu l-am ”cules” din grupul de prieteni ai anilor ‘90, actori consacrați și celebri : Ovidiu Niculescu, Cristi Iacob, Gheorghe Visu, Tudor Chirilă, Costică Drăgănescu, Radu Zettu, Dragoș Stemate, Gheorghe Ifrim, George Alexandru ”Jorjac”, Seban Ionescu  ”Pelicanu”, Cântecul n-are legatură cu faptul ca eu mi-am dat seama că liniștea este în familie. Și poate ca nu neaparat mi-am dat eu seama, ci am avut noroc să fie așa!

 Ești vecin și ai o gașcă ”la bloc” formată din oameni radical diferiti-un senator, un comic, un manager artistic și un rocker. Sar scântei la chefuri?

Unde mai adaugi  o „designer”, o „psiholog”, un IT-st . E bine când petrecem!

La Revoluie, ai apărat de teroriști obiective strategice – un cimitir, Fabrica de băuturi Zarea…

”Vrem paradisul promis, când am ieșit din comunism!” Atât ! ”Restul e tăcere”, vorba lui Caranfil.

Era urât că e bucureștean

Te-ai făcut cunoscut artistic drept ”Gore din Chitila” deși te-ai născut și ai copilărit în Baicului. Nu te-a inspirit locul?

Locul în care m-am născut, mai ales Strada Ziduri între Vii, nr. 66 – unde era casa bunilor mei, era  o mahala albă, superb pentru un copil. Pe vremea aia, singurele inspirații le aveam cățărându-ne prin pomi și julindu-ne genunchii și așa plini de ”semne de bună purtare”.

Recomandări

Filmul intervenției medicale în cazul lui Silviu Prigoană, prezentat pas cu pas de DSU: „Au efectuat fără oprire manevrele de resuscitare”

Ai fost coleg cu noi, la Libertatea. Cum erau vremurile acelea în media?

Un singur lucru mi-a rămas in minte: petrecerile de vineri seara, la început de week end. În rest, mi-a atras atenția că eram singrul bucureștean din biroul de vânzări și am fost primit, ințial, cu reticența de colegii mei care mi-au devenit buni prieteni după atâta amar de vreme. Oricum ar fi, curios este faptul că toți aveau aceiași parere proastă despre bucureșteni. Ciudat, pentru că toți au rămas în București și au copii …. bucureșteni .

Câte ore de zbor ai strâns?

Am peste 300 de ore de zbor în simpla comanda SEP (single engine power) și zeci de ore ca observator, în cockpit-ul aeronavelor de transport aerian.

A dat de greu cu muzicienii

Ai avut salariați muncitori în construcții. Cum e să ai în subordine muzicieni profesioniști?

Să-ți povestesc ultima întamplare de aseara : concert la Timisul de Sus, întalnire la punct și ora exacta, 6 oameni. Stăm vreo jumatate de ora de vorba, după care Cristi Horia – violonist – zice suav :” –  mi-am uitat vioara acasă! ”. Stupoare! Se duce acasă,  timp în care noi ceilalți l-am asteptat la locul de întalnire, ajunge după doua ore și se loveste de o alta mașină. Ce răspuns vrei? Să-ți povestesc de Kiba – chitaristul bass –care a făcut o criza de … burtă,  pe scenă, în timpul concertului într-un club, în București, și ne-a lasat în timpul cântecului fără susținerea sa? Ce era să facem, am oprit concertul și l-am așteptat.. Am reluat cântecul de unde la punctul critic.  Sau de Motanu – chitară – care a adormit pe scenă stând pe scaun și, într-un moment în care el nu avea partitura. Ciudat e ca a adormit lângă toba mare.

Urmărește-ne pe Google News