Într-un interviu acordat pentru ”Libertatea” în cantonamentul de la Mogoșoaia, moldoveanul a vorbit despre aștepările pe care le are de la competiția găzduit de Franța în perioada 10 iunie-10 iulie, despre gafa uriașă comisă în meciul amical cu Ucraina (3-4), precum și despre tricoul cu Ronaldo primit de la tatăl său, care muncea la vremea respectivă în Italia.
”Vrem să facem o țară mândră de noi”, a concluzionat ”Chiri”, înaintea plecării în Franța. România va evolua vineri, de la ora 21.00, contra Georgiei, pe ”Arena Națională”, în ultimul test dinaintea plecării la Paris.
Libertatea: Cum te simți, înainte de meciul cu Franța, de amicalu cu Georgia… Ești pregătit?
Vlad Chiricheș: Sunt bine, sper să mă pregătesc foarte bine, să fie totul bine din punct de vedere fizic.
A apărut că ai avea ceva probleme medicale. E ceva care să ne îngrijoreze?
Am avut o problemă musculară, am făcut un RMN, într-o zi, două, voi relua antrenamentele. Nu știu dacă forțez cu Georgia, trebute să văd cum va fi la antrenamentul din seara asta (n.r. – miercuri seară).
Cum ai receptat criticile de după meciul cu Ucraina?
Sincer, nu am fost foarte atent la ce critici mi s-au adus. Știu foarte bine ce am făcut greșit, știu foarte bine ce am făcut. Încerc de fiecare dată să-mi corectez greșelile. Nu m-au afectat reproșurile. Sunt un jucător care trăiește în prezent, las trecutul deoparte, sunt unul care se gândește la tot ceea ce este în prezent.
Putem să avem cea mai bună defensivă și la Euro, după ce am avut cea mai bună defensivă din preliminarii, cu doar două goluri încasate?
Eu cred că putem face acest lucru, dar trebuie să avem atitudine foarte bună, să fim foarte concentrați, să avem o organizare bună, iar asta ne va duce la un rezultat bun.
Trei de 0-0 ne-ar putea califica din grupă? Lui Tătărușanu nu i-ar conveni, ar dori să și marcăm…
Ar fi mai plăcut să și marcăm, să dăm și noi goluri, Asta e plăcerea în fotbal, e cel mai frumos sentiment.
Ai un obiectiv personal, la Euro?
Ne dorim să ieșim din grupe, să facem o țară mândră, să-i vedem pe fani că ies în stradă, asta ne dorim foarte mult.
Ai vreo temere față de problemele existente în Franța?
Nu pot să spun că am vreo temere, sper ca organizatorii să facă o treabă foarte bună și să fie foarte securizat totul.
Familia ta vine în Franța?
Da, da! Vine și sper să fie totul OK, să fie în siguranță.
Vreau să te întreb de chestiunea banderolei. În țară a fost receptată ca o surpriză. Care au fost discuțiile?
S-a creat un tam-tam, nu cred că era necesar. S-a scris foarte mult că eu am luat banderola lui Răzvan (n.r. – Raț)… N-a luat-o nimeni cu forța, n-a fost nici o ceartă, e pur si simplu decizia domnlui Iordănescu.
Intri și cu Franța cu banderola? E o chestiune importantă, nu e o bucată de cârpă, cum s-ar zice. De aceea e un pic tensiune și lumea e atentă…
Cred că nea Puiu va lua cea mai bună decizie pentru grup.
În copilărie aveai vreun vis, să joci la vreun European sau alteceva?
Când eram copil și vedeam la televizor Generația de Aur îmi doream foarte mult să joc și eu la un turneu final. Sunt foarte fericit pentru acest fapt și sper să facem o figură foarte frumoasă.
Poate fi și generația lui Chiricheș, în perspectivă, dacă facem un rezultat mare la European?
E important să ieșim din grupe, să ne îndeplinim obiectivul. Și, normal, pleci cu mai mare încredere în preliminariile pentru Mondiale.
Îți aduci aminte de Euro 2000, de Euro 2008? Ai ieșit în stradă?
Mă uitam la meciuri. Eram foarte mic în 2000, nu am ieșit în stradă. În 1998, însă, i-am urmărit cu sufletul la gură pe jucători. Sunt momente extraordinare să joci la un turneul final.
Avea tricoul lui Ronaldo, trimis de tatăl care muncea în Italia
Aveai vreun tricou de-al unui fotbalist, îți plăcea cineva anume?
Știu că aveam un tricou cu Ronaldo, brazilianul. Mi-l trimisese tata, el lucra în Italia și mi-a trimis un tricou al sud-americanului. Eram pe atunci mare fan Ronaldo, jucam și atacant la juniori.
Ați început studierea francezilor?
Încă nu, dar cred că, individual, fiecare a văzut meciurile Franței și și-a făcut o idee despre forța lor, despre puterea lor.
Voiam să te întreb și de Maxim, aseară (n.r. – marți, când s-a descis să se renunțe la jucătorul de la Stuttgart), a fost o ședință. Ai fost coleg cu el încă de la juniori? Cum s-a simțit?
Tensiune nu, dar a fost un moment trist. Îl cunosc de foarte mult timp pe Max. Am fost trist pentru el, știu cât de mult își dorea să fie alături de noi, știu că merita, dar asta a fost decizia selecționerului și el știe cel mai bine.
Ai vreun mesaj pentru fani, se apropie amicalul cu Georgia, apoi începe Euro 2016.
Sper să fie alături de noi, să ne susțină și să-i avem tot timpul în spatele nostru.
Sunt discuțiile legate de ieșire tale cu mingea la picior. Ai o problemă cu asta, o s-o rezolvi?
Eu nu văd nicio problemă în ideea de a ieși cu mingea la picior. Gafele mele nu știu cum le numără oamenii, a fost o singură gafă, e drept că a fost o gafă mare și de la momentul acela a pornit declinul echipei, așa, timp de 10-15 minute. Știu foarte bine ceea ce greșesc și de fiecare dată încerc să-mi corectez greșelile.
Ți-e rușine să dai cu ea (n.r – mingea) în tribune? Englezului Terry, de exemplu, nu îi este…
Fiecare are modul lui de a gândi fazele, de a juca fazele. Eu unul am încercat să fac o chestie, s-o dau la portar, nu mi-a ieșit, și asta a fost să fie.
Știu că tatăl tău muncea în Italia. Mai e acolo, a venit acasă?
Tatăl meu este acum acasă, muncește în țară, totul este OK acum.