Euro 2016. Nu doar acasă e caniculă! Reporterul Libertatea a scăpat de codul roșu din Franța evadând la Chamonix, leagănul sporturilor montane / FOTO

::placeholdeR–>

Am luat telegondola, până la Plan Praz (1.999 metri), în combinație cu telecabina, pentru a urca la ”Le Brevant”, 2.525 metri, peste orice înălțime de la noi. De acolo puteam avea o vedere panoramică a celebrului Mont Blanc. Și tot de acolo ne puteam limpezi gândurile după ce România a plecat parcă prea devreme de la turneul final!

Recomandări

Peste 4 ore a așteptat o mamă cu un copil, la un spital din București, pentru o urgență medicală, noaptea. „Pe ce se duc banii noștri?”

La fel de cald a fost și sus. Până și montagnarzii care alegeau vârful pentru o ascesiune de rutină erau în pantaloni scurți. Doar zăpada, permanentă, ne-a mai răcorit. Parcă era loc și de o bătaie cu bulgări. Albul, ce paradox, a fost odihnitor, după o zi cu temperaturi care sufocă și leșină. Ploile și inundațiile de la Paris, furtuna cu grindină de la Lyon, de acum câteva zile, sunt istorie!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Am coborât, am ales o seară în cochetul Annecy, relaxându-se pe malul lacului și colindând pe canalele orașului.

Stațiunea burgheză era un furnicar fiindcă se pregătea de Maratonul Mont Blanc, o competiție lansată în 2003, întinsă pe trei zile, ce presupune diferite curse de profil: KM Vertical du Mont-Blanc – 3.8 km, ascensiune de 1.000 metri; 10km du Mont-Blanc; 23km du Mont-Blanc, Marathon du Mont-Blanc, 80km du Mont-Blanc). Mii de sportivi se înscriau pentru start.

Trebuie știut:

Biatlon, bob, combinată nordică, curling, hochei pe gheață, patinaj artistic, patinaj viteză, sărituri cu schiurile și schi fond au fost probele primei Olimpiade. Au participat 16 țări. Norvegia a cucerit cele mai multe medalii: 17 (4 de aur, 7 de argint, 6 de bronz)

Recomandări

Ordonanța „trenuleț”, publicată de Ministerul Finanțelor. Măsurile ce vor fi adoptate de Guvern pentru 2025

În Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 August 1786, de către Jacques Balmat și Michel Paccard; prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în 1808.

În prezent, vârful este escaladat zilnic, pe durata sezonului de vară, de aproximativ 200 alpiniști amatori și poate fi considerat o ascensiune destul de ușoară pentru cineva bine antrenat și obișnuit cu altitudinea. Această impresie se datorează și faptului că, față de Aiguille du Midi (unde ajunge telecabina), Mont Blanc este doar cu 1000 m mai înalt.

În fiecare an, Mont Blanc face multe victime și în perioadele cele mai aglomerate (în general în August), serviciile de salvare locale trimit în medie 12 misiuni în ajutorul turiștilor rătăciți. Traseele necesită cunoștințe de alpinism, un ghid (sau un alpinist cu experiență) și echipament adecvat, deoarece includ treceri delicate și zone unde cad pietre.

Traseul clasic începe de la „Cuibul vulturilor” (2500m), cum este numit punctul terminus al trenulețului cu cremaliera: Tramway du Mont-Blanc. Ascensiunea până la refugiul „Tête Rousse” (3167m) durează cca. 2-3 ore și nu prezintă dificultăți tehnice. De la „Tête Rousse” până la refugiul „Goûter”(3817m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca. 3-4 ore. Mai sus de „Goûter” traseul continuă pe ghețar, ascensiunea durând cca. 6 ore.

Urmărește-ne pe Google News