Ultimul astfel de exemplu este cel propus de deputatul Daniel Zamfir. În Amendamentul respectiv, obținut în exclusivitate de Libertatea, vrea schimbarea Proiectului de Lege pentru completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Amendamentul propus la Articolul 49 spune: „Creditorii sunt obligați să efectueze, la cererea consumatorilor, conversia în lei sau în altă monedă în care consumatorii își obțin majoritatea veniturilor, a monedei de plată. Conversia se realizează prin act adițional sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească, LA CURSUL DE SCHIMB DIN DATA ÎNCHEIERII CONTRACTULUI. Clauzele inițiale relative la costuri rămân neschimbate, cu condiția ca acestea să fie mai favorabile consumatorului. În caz contrar, costurile vor fi ajustate proporțional cu cele practicate în mod curent de creditor la momentul conversiei”.
Daniel Zamfir cere să se ia măsura mai sus scrisă pentru că pare că este mai bună pentru clienți. „Acest amendament a fost elaborat de prof. Piperea, plecând bineînțeles de la faptul că legea ieșită din Senat e una proastă, care mai mult încurcă decât să-i ajute pe cei cu credite în CHF. Pe scurt, eu propun conversia să se faca la curs istoric, dna Birchall propune o medie aritmetică a cursului, ceva ce înteleg că nu ar satisface debitorii și ar fi în favoarea băncilor”, scria deputatul pe pagina sa de Facebook.
Neconstituțională sau nu?
„Îmi doresc mai mult ca oricine să tranșăm o dată pentru totdeauna discuțiile legate de această lege, iar românii să poată beneficia de prevederile ei, dar nu sunt de acord cu soluții populiste care pot fi respinsa de Curtea Constituțională, iar munca noastră din ultimii ani să fie în zadar. Daca lege este declarata neconstitutionala intreg procesul legislativ trebuie reluat!”, declara cu câteva zile în urmă deputatul Ana Birchall pe aceeași rețea de socializare.
Curs istoric sau curs mediu?
Cea mai bună soluție este ca atât consumatorii cât și băncile să împartă riscul valutar, soluție care deja s-a dat la unele instanțe. Adică dacă s-a luat un credit în franci elvețieni la 2 lei/franc elvețian, iar acum a ajuns la 4 lei/franc elvețian, se împarte riscul valutar 50/50, iar asta înseamnă cu se face o medie a cursului (la care s-a semnat contractul de credit și a celui la care se plătește rata). În acest fel, s-ar personaliza pentru fiecare client în parte metoda de calcul pentru că nu toți au luat credite în aceeași zi, la aceeași valoare și nici nu plătesc în aceeași zi ratele.