Vizavi de Scala di Milano, o cafenea liniștită, cu mobilier din lemn, încălzește întâlnirea, altfel zguduită de un subiect atât de trist: copiii rămași singuri acasă, părinții zguduiți de dor și despre o Românie vitregă. Silvia Dumitrache bea un cappuccino și povestește despre experiența ei în apărarea drepturilor femeilor din România care ajung în Peninsulă și care de prea multe ori ajung pe prima pagină a ziarelor, ca protagoniste unor știri negative. Traficate, sclave, batjocorite, românce. Și evident, de multe ori ajung și ele agresori, distrugătoare ale liniștii italienilor.
Femeile, ”obiecte de risc”
Silvia Dumitrache a venit în Italia în urmă cu cinsprezece ani ca să găsească un tratament potrivit pentru fiul său și a rămas. Și foarte repede a înțeles de ce se lovesc femeile acolo și mai ales, de suferința mistuitoare a părăsirii copiilor. „Femeile sunt mai flexibile, mâna de lucru feminină este mai solicitată peste hotare. Și au trebuit să plece fără să fie pregătite în niciun fel pentru asta, neștiind limba, cultura, legislația și nici măcar că atunci când pleacă singure, fiind cu 24 de ore înainte femei măritate la casa lor, în țara lor, ograda lor, devin obiecte de risc. Pentru că se cunoaște, nu e un secret, traficul de persoane în România și din România în spațiul UE, în privința asta, numărul cel mai mare de persoane traficate, femei și copii, vine din România”, este tranșantă Silvia Dumitrache.
Mămici care s-au întors în România au același mesaj: nu plecați de lângă copii
În urmă cu opt ani a inițiat proiectul „Te iubește mama” prin asociația sa, Associazione Donne Romene, realizat în parteneriat cu Fundația Bill și Melinda Gates, prin care încuraja ca părinții plecați să comunice cu cei rămași singuri acasă pe internet, la calculatoarele instalate în bibliotecile de la țară. Acum a demarat campania online „Vorbește zilnic cu copilul tău și ascultă ce îți spune”. Crede că femeile pleacă din țară hotărâte, dar total nepregătite. Nimeni nu te pregătește pentru dezrădăcinarea emoțională de tot ce ție drag și familiar. Așa că își permite să dea câteva sfaturi femeilor care n-au plecat încă:
„Cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să o invit să plece puțin departe de oraș, să vadă dacă poate trăi departe de familie și de copil și să nu țină legătura o perioadă. Apoi trebuie să se asigure că este pregătită de o echipă, nu numai cultural, dar să fie o echipă de specialiști, inclusiv de asistenți sociali și psihologi care să pregătească persoana care se pune în mișcare și familia care rămâne acasă. Aș pune-o în legătură cu mămici care s-au întors în România care au avut experiența și care au toate același mesaj: nu plecați de lângă copii”.
Pentru că vorbea limba și cunoștea instituțiile statului, a fost de mai multe ori solicitată de echipe de filmare să o ajute cu documentarea unor filme. Materialele au fost vizionate la televiziunile italiene, dar niciodată la noi în țară. „Un documentar pe care se auzeau clar mesajele extrem de grave strigate, dar mute, ale copiilor din România. Care au nevoie de părinții lor acasă. Unii dintre ei nu mai sunt, decid să nu mai fie. Nu știu un mesaj mai dramatic și mai curat și mai profund decât al unui copil care se sinucide. Adulții îl ignoră, politica e surdă și e oarbă, nu pentru că nu știe, nu vor să afle și nici nu sunt pregătiți pentru asta”, explică activista.
Orfanii albi. De trei ori mai mulți decât în datele oficiale
Anul trecut a făcut parte dintr-o echipă multidisciplinară care să realizeze un studiu despre fenomenul Sindromul Italia și despre „orfani albi”. Comparații încrucișate cu diferite studii au arătat că în România ar exista 320 de mii de copii rămași singuri acasă, de trei ori mai mult decât datele oficiale. Diferența vine din faptul că părinții care pleacă nu declară acest lucru.
Și pe lângă nevoia unor echipe multidisciplinare care să îi ajute pe cei care vor să plece, Silvia crede că trebuie să se lucreze la cauze și la mentalități. „Românii care pleacă și mamele care pleacă să își întrețină familia sunt acuzate și judecate de foarte multe ori de vecini, de familie, de soți, de societate, de unii jurnaliști în funcție de comenzile pe care le primesc. Condițiile sunt cunoscute foarte bine și în diaspora, este vorba nu numai despre sărăcie, ci despre ignorarea cetățeanului. Că este sărac, nu e nicio problemă, are nevoie de un ajutor social, foarte bine, putem să ținem un oraș întreg cu ajutoare sociale, pentru că așa îi ținem și dependenți de voturi”, spune revoltată femeia.
Ar ajuta și niște proiecte transfrontaliere pentru a-i sprijini pe românii din diaspora. „Durerea și disperarea sunt comune tuturor, nu au nevoie de limbaj, fiindcă se citesc în privire și acțiuni și nu au culoare politică. Majoritatea românilor pe care îi cunosc nu ar fi plecat din România sau s-ar întoarce și mâine dacă ar avea unde. Lucrul ăsta nu se petrece pentru că credibilitatea instituțiilor aproape că nu există, sistemul sanitar și de învățământ, știm bine că sunt pe tobogan și produc ignoranță. Nu știu cum ar putea fi ținuți tinerii în România”, mai spune Silvia care a colaborat deja foarte bine cu autoritățile italiene. Regizori și actori au dezvoltat proiecte artistice care să aibă ca temă problema româncelor care lucrează ca badante, îngrijitoare de bătrâni, departe de casă și familie.
Silvia Dumitrache va fi invitată astăzi, de la ora 13.00, la Interviurile Libertatea Live.
Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei. Vă invităm, așadar, să urmăriți, din 4 iunie, Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mama”, numai pe Libertatea.ro.
Vom lansa un scurt ghid pentru părinții plecați, cei rămași acasă și pentru copii, coordonat de psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc. Autorități și societate civilă vor dezbate în fiecare zi, din platoul Libertatea, problematica migrației și cum ne afectează ea pe toți. Și veți putea vedea și citi poveștile emoționante ale unor familii care au avut curajul să plece peste hotare, unii s-au întors, alții și-au luat familiile acolo, alții încă trăiesc despărțiți, dar și ale unor copii care trăiesc cu bunici sau alte rude, ale unor oameni mari care povestesc cum a fost să trăiască fără părinți. Am filmat în cele mai afectate zone, în Iași și Suceava, dar și în Milano, zonă din Italia unde sunt în jur de 150.000 de români. Cel puțin oficial.
CITEȘTE ȘI