Bianca strânge cărți de pe masă împreună cu câțiva copii. Se pregătesc de masă. În caserolele albe mâncarea de mazăre vine cu un val de interjecții: „bleah!”. Dar în ciuda protestelor, încep cu toții să mănânce. După masă, au timp de relaxare, să joace un șah, să deseneze. Asociația „Salvați Copiii” a deschis într-o școală din Iași un centru pentru copiii a căror părinți sunt peste hotare. Acolo își fac temele, mănâncă și se joacă. Bianca este studentă la Facultatea de Asistență Socială și face voluntariat acolo. Unde mai pui că în acest fel face și un fel de documentare pentru lucrarea sa de licență.

„Tema mea mi-am ales-o pe satul meu. Se numește «Migrația și efectele ei asupra populației în comuna Tupilați, județul Neamț», pentru că m-am născut acolo și am văzut cum plecau, cum se întorceau, ce părere aveau, ce opinii aveau și am zis că neapărat trebuie să fac ceva în sensul ăsta”, spune Bianca Plugaru.

Tânăra înțelege foarte bine prin ce trec copiii care rămân în grija altora când părinții sunt plecați. Așa s-a întâmplat și cu ea când era mai mică, a rămas cu bunicii când ai ei erau la muncă în Cipru. Dar i-a sunat și le-a cerut să o ia și ea la ei. „Am stat trei luni fără ei în timpul plecării lor, dar le-am simțit pentru că eram foarte atașată de părinți, chiar dacă n-o arătam. Și știam că nu e același lucru cu bunicii, mama te învață ceva, tata ceva, sunt o generație mai apropiată de a mea, față de bunici, chiar dacă nici ei nu au o viziune comunistă, dar suntem diferiți. Ei au o vârstă, eu eram tânără, era și perioada adolescenței și am zis că dacă nu ne înțelegem, mai bine nu, stau lângă părinți”, povestește studenta. I-a fost foarte greu să se adapteze la o școală nouă, cu o limbă nouă, fiindcă a mers la o școală în limba grecească. Dar „nevoia te maturizează”, după cum spune chiar ea.

Recomandări

Deciziile de recalculare a pensiilor din judeţul Alba, oprite de la distribuire. „Poştăriţa ne-a spus că trebuie toate revizuite”. Ministerul Muncii cere clarificări

A revenit în țară pentru facultate

Și când a venit vremea ca ea să își aleagă o facultate, au decis să facă pasul decisiv, acela al întoarcerii în țară. „Mie îmi era întotdeauna dor de casă și am zis că odată și odată tot o să mă întorc. Și de ce să n-o fac acum, când să aleg o facultate, ca să nu mă întorc în anul doi sau trei de acolo. Prima dată s-a întors mama cu mine și tata a mai rămas un an și s-a întors de ziua lui, mi-a făcut o surpriză. E mai ușor să fii aproape de familie și să nu se destrame pentru că fiecare suportă distanța diferit. Și între soți și față de copil, e mai ușor să fie toți aproape”, spune cu bucurie fata.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 2

Și după trei ani de facultate, tema de licență a venit firesc. Mai ales că în satul ei, efectele migrației au schimbat iremediabil fața comunității. „Comunitatea reacționează prost în momentul în care îți lași copilul la bunici sau în grja unei persoane, rude sau chiar prieteni de familie. Și atunci când se întoarce părintele este blamat că ți-ai lăsat copilul, că uite cum a ajuns. Copiii în mediul rural mai stau la discotecă, depinde și de vârstă, merg la un bar. Prima dată pe părinte și bunici că nu-i dau educația corespunzătoare, că nu au grijă de ei, de ce nu-l iau în străinătate cu ei. Nu au un comportament bun față de persoanele respective”, spune Bianca.

Recomandări

Incursiunea Ucrainei în Rusia scoate la iveală slăbiciunile lui Putin: indecizia și paralizia în gestionarea crizelor. „Nu este un șobolan încolțit, este doar un impostor” | Analiză CNN

Își dorește să învețe mai multe despre ce se poate face pentru copii, pentru bătrânii rămași singuri și pentru întregul sat care din păcate, nu știe cum să gestioneze acest fenomen al migrației. „ Nici comunitatea, preotul, primarul, un asistent social, cineva, nu o îndrumă. În primul rând, ca asistent social trebuie să semnezi un act, să vorbești cu persoana cu care lași copilul dacă acceptă. După care, nici comunitatea nu te ajută, preotul nu te ajută, nici măcar directorul școlii, nici pe copii. Nu știu dacă au un program de afterschool, dar din ce am văzut eu nu fac nimic. Vorbele sunt întotdeauna acolo, dar când e vorba de făcut, un pas în spate și vorbim la viitor, vom face, dar atât”, spune fata care sigur va fi un foarte bun asistent social.

Se întoarce la teme. Și cu răbdare, îi îndrumă pe elevi. Stau concentrați cu toții pe caiet. Sunt copiii care intră în statistica dureroasă a „orfanilor albi”. Sunt aproape 320 de mii de copii cu unul sau ambii părinți plecați peste hotare în România.

Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei. Vă invităm să urmăriți Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mama”, începută în 4 iunie, numai pe Libertatea.ro.

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

Am lansat un scurt ghid pentru părinții plecați, cei rămași acasă și pentru copii, coordonat de psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc. Autorități și societate civilă vor dezbate în fiecare zi, din platoul Libertatea, problematica migrației și cum ne afectează ea pe toți. Și veți putea vedea și citi poveștile emoționante ale unor familii care au avut curajul să plece peste hotare, unii s-au întors, alții și-au luat familiile acolo, alții încă trăiesc despărțiți, dar și ale unor copii care trăiesc cu bunici sau alte rude, ale unor oameni mari care povestesc cum a fost să trăiască fără părinți. Am filmat în cele mai afectate zone, în Iași și Suceava, dar și în Milano, zonă din Italia unde sunt în jur de 150.000 de români. Cel puțin oficial.

VIDEO/ Copil singur acasă care își dă licența în „copiii singuri acasă”. Bianca, studentă la Asistentă Socială în Iași: „Comunitatea nu se implică”

A revenit în țară pentru facultate

CITEȘTE ȘI:

Știri mondene

Știri România