Aici sunt banii dumneavoastră. Miliarde de dolari, risipite de România prin investiții în alte țări

Miliarde de dolari au fost investite de către țara noastră și de cea mai mare parte a acestora s-a ales praful.

La aproape 30 de ani de la Revoluția din 1989, aceste miliarde s-au evaporat. Cea mai mare parte a datoriilor au fost anulate total, șterse parțial, altele au fost uitate. Iar în anumite cazuri datornicii pur și simplu nu mai vor să ne dea nimic.

România are de recuperat aproape 900 de milioane de dolari de la mai multe țări în urma acordurilor comerciale din perioada comunistă.

Potrivit informațiilor Ministerului Finanțelor, România are de recuperat 868,8 milioane de dolari din devize convertibile, la care se adaugă 1,4 miliarde de ruble transferabile. Din total, 627,5 milioane de dolari au fost reglementate, adică statul român s-a înțeles cu debitorii și așteaptă plățile.

Restul, adică 241,3 milioane de dolari, reprezintă creanțe care nu au fost soluționate până acum. Adică țările care ar trebui să ne dea bani nu vor sau pur și simplu ne ignoră.

Irakul, cel mai mare debitor

Cea mai mare sumă de plătit o are Irakul. Datorită relației privilegiate pe care Ceaușescu o avea cu dictatorul Saddam Hussein, România a investit enorm în Irak. A montat sonde de petrol, a construit șosele, căi ferate, fabrici de ciment și chiar și de armament, dar și lucrări de irigații.

Recomandări

Un tată și-a manipulat psihologic fiul pentru a-și demoniza mama. Bărbatul a fost condamnat la închisoare, sentință fără precedent în România

La finele lui 2005 datoria totală a Irakului către România era de 2,5 miliarde de dolari. Dar Irakul venea după două războaie devastatoare: invazia Kuweitului de către din 1990, soldată cu Războiul din Golf, și invazia americană asupra Irakului din 2003, care s-a terminat cu execuția lui Saddam Hussein. Așa că țara era aproape de faliment.

Clubul de la Paris, cel care obliga în 1981 să plătească datoriile la valoarea lor nominală, a cerut României să ierte Irakul de 80% din datorie. Așa că Irakul a rămas să ne dea doar 977,1 milioane de dolari. Din 2009 și până acum, statul a plătit 364,9 milioane și mai are să ne dea acum 612 milioane de dolari.

Deși stă pe o mare de petrol și este al doilea producător de țiței din cadrul OPEC, Irakul nu ne dă nici petrol și nici toată datoria inițială. Irakul produce zilnic aproape 5 milioane de barili pe zi, care valorează circa 350 de milioane de dolari la un preț de 70 de dolari pe baril, cât este acum.

Practic, Irakului i-ar fi fost suficientă producția pe două zile pentru a plăti datoria. Dar nu, cele 612 milioane de dolari au fost eșalonate la plată până în 2028.

Din 2014, Irakul a fost afectat de incursiunile Statului Islamic, care a ocupat mare parte din țară. Acum autoritățile încearcă să refacă țara.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Vosganian a căzut la pace cu Mozambicul

România a mai căzut la pace și cu Mozambicul, care are să ne returneze 12,4 milioane de dolari. Nici această datorie nu e cea inițială: Mozambicul avea să ne dea înapoi 126 de milioane de dolari. În anul 2007, statul african chiar se oferea să ne dea proprietăți de aceste sume.

Nu numai că nu ne-a dat, dar i-am mai și redus datoria cu 90%. De aici rezultă datoria de doar 12,4 milioane de dolari. În 2007, ministrul de Finanțe care a girat această ”afacere” era Varujan Vosganian.

Tot în categoria creanțe soluționate mai avem Guineea – care are să ne dea 2,3 milioane de dolari, Coreea de Nord – cu 546.952 de dolari și R.D. Congo (fostul Zair) – cu 88.326 dolari.

Guineea, lovită de soartă

Recuperarea banilor din Guineea este aproape compromisă. Iată ce scria Ministerul Finanțelor într-un raport din 2017 privind recuperarea creanțelor externe:

”Starea de securitate în Guineea a fost instabilă începând cu decembrie 2008, în urma unei lovituri de stat.

În ciuda multiplelor apeluri venite din partea comunităţii internaţionale, regimul Conde nu a reuşit să finalizeze în anul 2012, prin alegeri legislative, ciclul electoral liber şi democratic lansat odată cu scrutinul prezidenţial din 7 noiembrie 2010 – un eşec cu efecte asupra climatului politic intern şi implicit asupra situaţiei de securitate.

Scrutinul legislativ din 28 septembrie 2013 – el însuşi organizat târziu şi greoi, la trei ani după alegerile prezidenţiale – a adus, după repetate amânări generate de contestaţii şi de lipsa unui dialog constructiv între putere şi opoziţie, o nouă configuraţie a Adunării Naţionale, iar la 20 ianuarie 2014 Preşedintele a numit membrii noului guvern.

În urma informării de către Ambasada României în Senegal (prin care țara noastră face demersurile – n.r.) despre schimbările politice intervenite pe plan intern, au fost întocmite două scrisori de felicitare din partea ministrului finanţelor publice şi ministrului delegat pentru buget omologilor din Republica Guineea, ca oportunitate de reluare a dialogului bilateral pe tema datoriei R. Guineea către România.

La 13 august 2014, preşedintele guinez, Prof. Alpha Condé, a declarat oficial “urgenţă sanitară naţională” împotriva bolii provocate de virusul Ebola în Republica Guineea ca urmare a epidemiei cu care se confruntau în ultima perioadă statele din Africa de Vest.

În anul 2013, cu concursul Franței, Republica Guineea a beneficiat din partea Clubului de la Paris de anularea unor datorii în valoare de 2,1 miliarde USD (adică 66% din datoria sa externă)”.

Coreea de Nord, foamete și rachete

În privința jumătății de milion de dolari care ar trebui recuperați din Coreea de Nord, nici aici auspiciile nu sunt prea bune.

Recomandări

Ce înseamnă alegerea lui Donald Trump pentru România și pentru nepoții paravan

Țara este supusă un puternice sancțiuni internaționale din cauza programelor sale nuclear și de rachete balistice. Chiar dacă dictatorul Kim Jong-un a semnat recent un pact cu președintele american Donald Trump pentru denuclearizare, situația economică este în continuare la limită.

Iată ce scrie Ministerul Finanțelor în raport:

”R.P.D. Coreeană a înregistrat începând din anul 2010 o deteriorare a situaţiei economico-financiare, confruntându-se şi cu dezechilibre valutare majore, odată cu reforma monetară aplicată de guvernul comunist, care a condus la o inflaţie foarte mare, cu efecte tragice asupra nivelului de trai al populaţiei.

De altfel, organizaţiile umanitare internaţionale şi Experţii Programului Alimentar Mondial au atras atenţia la sfârşitul anului 2011 că populaţia Coreei de Nord este lovită de foamete, existând premize să se repete situaţia din anii „90” când un număr de cca. 2 milioane de oameni au murit de inaniţie. Această situaţie s-a agravat în urma inundaţiilor devastatoare din cursul lunii iulie 2012”.

Sudanul nici nu vrea să audă de datorii

Un alt grup de țări nici măcar nu vor să audă de datorii. Între acestea, Sudanul are cea mai mare datorie, respectiv 169,8 milioane de dolari.

În Sudan, România a construit fabrici, instalaţii petroliere, clădiri pentru instituţiile statului, case. Clădirea Parlamentului din Khartoum, capitala sudaneză, a fost construită de către români în anii 70.

Dar problema nu este așa simplă: din cauza violențelor dintre nordul dominat de musulmani și sudul dominat de creștini, vechiul Sudan – acum ceva vreme cea mai mare țară a Africii – s-a spart în două state separate. Acestea sunt Sudan și Sudanul de Sud, care a apărut în 2011.

Continuatoare a vechiului Sudan este statul din nord, care a păstrat capitala la Khartoum, însă statul cu zăcămintele de petrol este cel din sud.
Sudanul de Sud este afectat de secetă și foamete în ultimii ani, iar din 2013 este marcat de război civil.

”Deşi autorităţile române au întreprins în mod insistent demersuri pentru organizarea negocierilor de soluţionare a drepturilor valutare ale statului român, inclusiv cu prilejul unor vizite oficiale de nivel înalt, autorităţile sudaneze au amânat în mod constant începerea negocierilor sau nu au manifestat nicio reacţie la propunerile părţii române”, se arată în raportul Finanțelor.

Nigeria, cu petrol și teroriști

Nigeria, cel mai populat stat din Africa și unul dintre cele mai bogate, datorită rezervelor sale de petrol, are să ne dea 12,5 milioane de dolari.

De unde provine datoria? Ne spun autoritățile:

”Creanțele României în Nigeria reprezintă cota de participare la capitalul social al societăţii mixte Nirowi precum şi contravaloarea unor livrări efectuate către această societate.

Activitatea societăţii Nirowi a fost afectată de criza economică nigeriană precum şi de instabilitatea politică, ceea ce a condus la înregistrarea de pierderi care au depăşit valoarea capitalului social, ajungându-se la situaţia de faliment nedeclarat.

Această stare de fapt a determinat guvernul militar din statul Ondo să închidă societatea în 1995 pentru câteva luni, pentru a o redeschide ulterior, dar problemele multiple cu care aceasta s-a confruntat, au făcut ca societatea să falimenteze practic în anul 1997”.

”Au excelat în a delapida”

Dar cum de a ajuns compania în această situație?

”Din informațiile obținute prin intermediul Ambasadei României la Abuja şi Biroului Consilierului economic din Lagos, a rezultat că, începând cu 1990 conducerea societăţii a fost preluată integral de partea nigeriană, iar cei însărcinaţi cu gestionarea bunurilor au excelat în a delapida.

Din informaţiile colaterale pe care le deţine Ambasada, rezultă că bunurile aflate în patrimoniul societăţii (maşini, utilaje, echipamente, clădiri etc.) sunt distruse, dispărute sau se află într-un stadiu avansat de deteriorare”, arată Ministerul Finanțelor.

În ultimii ani, Nigeria s-a confruntat cu mai multe atentate și atacuri militare ale formațiunii teroriste Boko Haram.

Cuba, datorie de un miliard de dolari

O situație aparte o constituie situația investițiilor lui Ceaușescu în Cuba lui Fidel Castro. Pe baza prieteniei dintre Nicolae Ceaușescu și Fidel Castro, România a furnizat tractoare, mașini și utilaje, acestea din urmă în special pentru o uzină de procesare a minereurilor de crom-nichel, aflată în Las Camariocas. La schimb, Cuba trimitea în România tutun sau zahăr.

Datoriile s-au acumulat, iar Cuba are dat României o sumă de 1,43 miliarde de ruble transferabile. Dacă am transforma cele 1,4 miliarde de ruble transferabile la cursul de azi al rublei ruse, datoria Cubei față de România ar valora circa 23 de milioane de dolari.

Însă în vremurile în care rubla transferabilă chiar valora ceva, această datorie ar fi valorat circa un miliard de dolari, rubla transferabilă valorând aproape cât un dolar înainte de 1989.

Dar Cuba susține că nu o mai poate plăti, din moment ce rubla transferabilă nu mai există.

Rubla transferabilă era folosită pentru comerț între statele comuniste din CAER.

Poziția Cubei este descrisă simplu în raportul Finanțelor:

”- guvernul cubanez nu promovează schimbul datoriei în investiții, această politică fiind aplicabilă nu numai pentru România, ci pentru orice altă țară creditoare;

– politica guvernului cubanez pentru datoriile către fostele țări membre CAER este de anulare 100%; cu atât mai mult stabilirea unei rate de conversie între rubla transferabilă și dolar SUA este imposibilă atâta timp cât rubla transferabilă a încetat să mai existe după dispariția CAER”.

Singurele țări care și-au rezolvat cât de cât problemele cu recuperarea banilor din Cuba sunt Slovacia și Rusia. Aceasta din urmă avea de recuperat 35,2 miliarde de dolari, dar a șters 90% din sumă.

Franța și Cuba au semnat în 2016 un acord pentru transformarea unei părți din datorie într-un fond de 212 milioane de euro care să facă investiții în țara din Caraibe.

Între timp, unitatea din Las Camariocas a ajuns pe mâna chinezilor, conform Mining Atlas. Acesta poate produce anual 22.500 de tone de nichel pe an, timp de 25.000 de ani.

Creanța Libia

Libia este o altă experiență dureroasă pentru România. Potrivit documentelor oficiale, statul magrebian are să returneze țării noastre 45,5 milioane de dolari.

Povestea investițiilor în Libia este așa: Ceaușescu a făcut școli, drumuri și a exportat arme în Libia. La schimb, libienii ne-au lăsat să exploatăm uriașul zăcământ Murzuk. România a mai investit alte 50 de milioane de dolari în zăcământ de petrol. Aceste operațiuni au fost realizate prin Rompetrol, care în perioada comunistă era societate de stat.

Guvernul Văcăroiu a vândut în anul 1992 zăcământul către grupul spaniol Repsol, din cauză că România nu dispunea de sumele necesare pentru a dezvolta acest proiect. Cu rezerve estimate de 2 miliarde de barili, numai în acest zăcământ se găsește de două ori mai mult țiței decât în tot subsolul României.

Zăcământul cu pricina valorează miliarde de dolari la valorile actuale.

Chiar dacă a vândut zăcământul pe un mizilic, problema este că nici datoria de 45 de milioane de dolari nu a văzut-o statul român. Și asta pentru că Rompetrol a fost privatizat în 1998 și preluat de către fostul om de afaceri Dinu Patriciu. Acesta a preluat în 2003 și rafinăria Petromidia, dar în 2007 a vândut grupul către kazahii de la KazMunaiGaz.

În 2014 a avut loc o primă sentință definitivă în Dosarul Rompetrol, iar instanța a decis că această creanță trebuia să ajungă în conturile statului, nu ale lui Patriciu. Conform sentinței, o firmă afiliată fostului grup Rompetrol, actualul KMG International, și mai multe persoane fizice trebuie să achite statului trebuie să plătească diferența.

Între timp, statul a fost lăsat cu ochii în soare atât de către libieni, cât și de kazahi.

”Reglementarea creanţelor României din Libia a înregistrat practic o stagnare, cu toate că în perioada 2005-2008 au avut loc mai multe runde de negocieri, cele
două părţi nereuşind să ajungă la nici un rezultat concret în această problemă datorită poziţiei rigide abordate de partea libiană.

Mai mult, la ultimele negocieri, partea libiană a revendicat unele pretenţii nereale, care ar fi condus la diminuarea creanţelor statului român sau chiar la transformarea acestuia din creditor în debitor”, arată raportul Ministerului Finanțelor.

Libia dorea să dea doar 7 milioane de dolari, însă partea română a replicat că alte state au obținut procente suplimentare, iar Libia însăși oferea finanțări altor state.

Dar în anul 2011, dictatorul Muammar Gaddafi a fost înlăturat de la putere și ucis în timpul revoluției arabe. Din 2014, Libia este în război civil din cauza a două facțiuni care se luptă pentru putere. O bucată de țară este la rândul afectată de atacurile Statului Islamic.

Între timp, chiar și kazahii își pregătesc ieșirea din România: aceștia vor să cedeze 51% din fostul grup Rompetrol către concernul chinez CEFC China Energy.

Pe lângă Libia, România are de recuperat 10,6 milioane de dolari de la Republica Centrafricană, alte 2,5 milioane de dolari de la Somalia și aproape 100.000 de dolari de la Tanzania.

Miliardul de la Krivoi-Rog

În fine, o altă investiție cu bani aruncați pe Apa Sâmbetei o constituie realizarea combinatului de la Krivoi-Rog. Acesta se află actualmente în Ucraina, însă afacerea a fost parafată înainte de 1989.

Mai exact, România a investit circa un miliard de dolari într-un uriaș combinat care trebuia să proceseze minereu metalifer.

În 1983, Ucraina a luat decizia construirii unui combinat de îmbogățire a minereurilor acide, pe care să-l facă împreună cu România și cu alte cinci state din blocul comunist. Autoritățile ucrainiene estimau inițial capacitatea de productie KGOKOR la 6,6 milioane de tone oțel pe an, pentru ca apoi să ajungă la 10 milioane de tone pe an.

România s-a angajat la investiții de circa 800 de milioane de dolari. Dar pe lângă combinat, România a costruit un adevărat orășel lângă, Dolinska, care are acum o populație de 20.000 de locuitori. În 1990, construcția s-a sistat, când aceasta era gata în proporție de 80-90%.

După spargerea URSS, Ucraina a primit 56,4% din acțiuni, România – 24%, iar Slovavia – 15,6%.

În anul 2006, autoritățile ucrainene doreau să vândă combinatul, iar interesat era gigantul ArcelorMittal.

Nu numai că nu s-a vândut nimic, dar din cauza delăsării, combinatul a fost furat bucată cu bucată.

Mai mult, gigantul ArcelorMittal este el însuși pe cale să plece din România. Grupul a pus combinatul de la Galați la vânzare pentru a putea cumpăra o companie din Italia.

Urmărește-ne pe Google News