Îi vine greu să vorbească despre propria persoană, când simte că uneori nici el nu se cunoaşte prea bine şi într-o vreme în care oamenii trăiesc mai mult într-o lume virtuală, cu prieteni virtuali.
„E complicat să te ştie oamenii când nu te ştii nici tu pe tine la un moment dat. Vremurile s-au schimbat şi noi plătim câte-un tribut pentru toate aceste schimbări. Spun mereu că oamenii sunt ca scrisorile sau mai degrabă oamenii nu mai sunt ca scrisorile. Scrisoarea îţi ajungea la poartă şi oamenii tot la poartă ajungeau ca să vorbească unii cu alţii. E greu să vorbeşti despre tine, mai ales când vrei să te şi îndrăgească lumea, să te cunoască mai bine, să aibă nevoie de acele momente frumoase ale tale. E greu să vorbeşti despre tine când încă nu exişti pentru ceilalţi“, a mărturisit Adi.
S-a născut la Baia Mare, într-o zi de iarnă a anului 1968. A venit pe lume mai repede decât ar fi trebuit, pe când mama lui, originară din Piatra Neamţ, era în trecere prin localitate.
„Sunt acasă la Piatra Neamţ. Am făcut liceul la marină militară în Constanţa, deci am fost «acasă» la Constanţa şi peste tot pe unde am stat am fost acasă. Acum sunt acasă la Iaşi, stabilit şi îndrăgostit“, spune Adi, care este căsătorit cu Andreea şi are o fetiţă, pe Sonia, care şi ea cântă la chitară şi scrie poezii, uneori.
A început să cânte încă din liceu, când şi-a dat seama că marina militară nu e pentru el. Iar primele poezii le-a scris când s-a „julit prima dată la genunchiul sufletului“.
„Toată viaţa mea s-a strecurat printre poezie şi cântec. Dacă nu ştii să înoţi, te apuci să cânţi. Viaţa mea e un paradox. În liceul de marină militară, aveam o trupă care se numea Siaj. Eram în clasa a XI-a şi, împreună cu câţiva colegi, am preferat, într-o toamnă, în loc să ne ducem la cules de porumb, să ne facem o trupă. Şi de atunci m-a apucat microbul. Cântam un picuţ de rock. După liceu, m-am întors la Piatra Neamţ, unde nu puteam să fac marină militară pe lacul de la Bicaz. Deci ce puteam să fac? Să mă apuc de cântat“, povesteşte Adi despre primul lui drum în muzică.
Au urmat apoi trupele Rebecca şi Teuton. „Teuton a fost marea poveste rock a vieţii mele, care m-a definit şi cred că o să mă definească mult timp de acum înainte. I-am avut alături pe Adi Necula şi pe Costi Ignat. Costi este unul dintre cei care s-au stins la Colectiv. A fost un mare toboşar şi, pentru mine, veşnic un copil, aşa cum era şi prima dată când a venit să bată la tobe…“.
Tot Adi a organizat şi prima tabără rock din România, în 1993, în Piatra Neamţ. Evenimentul s-a organizat apoi an de an, până în 1998, unde veneau câte 40-50 de trupe din ţară. Acestora li se adaugă 13 gale folk, unde i-a avut invitaţi pe toţi folkiştii de renume ai României.
A lucrat şi în televiziune câţiva ani, ca prezentator şi realizator de emisiuni TV.
::placeholdeR–>
„Bunicii şi străbunicii noştri au luptat ca noi să avem acum libertatea să fim nepăsători“
Despre folk, Adi Bezna crede că îl avem cu toţii în noi, pentru că este mai degrabă „o stare“ şi că ar trebui să existe şi o şcoală folk, aşa cum există de jazz, rock sau muzică clasică.