Parcurs predictibil, onorant și respectat al României, în NATO
Țara noastră s-a dus la reuniunea NATO cu lecțiile făcute, până la ”ultimul dolar”. România se află printre puținele state membre, care au atins procentul de alocare anuală a 2% din P.I.B., pentru înzestrarea și modernizarea armatei. Mai mult, românii ambiționează să își modernizeze capacitățile militare, într-un interval de timp scurt și dens în achiziții americane, dar și europene. Predictibilitatea în respectarea angajamentelor conferă o ecelentă notă maximă țării noastre, în vreme ce marile țările donatoare (Germania, Franța, Marea Britanie) sunt trase de urechi de chițibușarul Donald Trump. În vremea unui spectacol paroxistic, dezolant, pe scena politică internă, este îmbucurător să constatăm că România rămâne un partener serios, de nădejde, în cea mai sigură alianță de securitate și de civilizație a umanității – NATO.
”Doctrina Trump”: mai multă aritmetică, mai puțină fățărnicie între membrii NATO
Cu creionul chimic luat de la ureche, președintele american scuipă și bifează pe tabel aportul financiar al fiecărei țări europene, pentru echilibrarea contribuțiilor la bugetul NATO. Întors definitiv și exclusiv cu fața spre țara sa, Donald Trump zgârie furios rugina depusă pe mecanismul financiar al Alianței. Afirmațiile directe, încărcate de purul adevăr, privind situația Germaniei – care cumpără la greu gaz rusesc și varsă cu țârâita bani în vistieria NATO -, sunt considerate de multă lume, drept ofensatoare și neprietenoase. Dar a fost nevoie de un președinte american fără complexe, care să spună adevărul cât casa: nu toți membrii NATO spun ce fac, și fac ce spun. Deficitul de 151 de miliarde de dolari, în favoarea UE, în relația comercială cu SUA, arată că SUA ține în brațe Europa, de peste 50 de ani, în vreme ce Europa prosperă a uitat că trebuie să mai meargă și singură în picioare. Acesta este un adevăr teribil : slăbirea proiectului european (vezi valul imigraționist dificil de gestionat, Brexit-ul, mișcările independentiste și segregaționiste, autocrațiile, intimidările Rusiei la adresa Europei, lăsate fără răspuns) se datorează unei Uniuni Europene vulnerabilizate de propria lipsă de voință și coeziune, în marile proiecte.
Donald Trump scutură din balamale Europa, pentru ca Europa să revină pe propriile picioare
Turneul european de șase zile al liderului american mai cuprinde o escală la Londra, într-o Marea Britanie care și-a tăiat singura craca de sub picioare – prin decizia nătângă de ieșire din UE -, și se va sfârși cu o întâlnire tete-a tete, la Helsinki, cu liderul Rusiei, Vladimir Putin. Miliardarul american, în goana sa după măreția pierdută a Statelor Unite, îndrăznește să pună ordine și în complexul instituțional european, și să restabilească un bipolarism americano-rus sui-generis, asemenea unui parteneriat de afaceri (un contract cu termene și condiții, cu obligații și sancțiuni). Pentru a-ți cunoaște adversarul, cel mai bine este să îl privești față în față. Asta face Trump cu Putin, și se dovedește a fi printre cei mai transparent ostili și neprietenoși președinți americani, față de Rusia. Turneul liderului american, cu destinațiile Bruxelles-Londra-Helsinki, reprezintă declarația de pragmatism și severitate a Statelor Unite, față de Europa și Rusia, în același timp.
România – cu soarta în propriile mâini, cât mai curând posibil
O dată cu jocul geopolitic riscant SUA-UE – de deconstrucție din mers a unor mecanisme depășite, urmate de un impact economic, social și securitar colosal -, România trebuie să fie pregătită să își ia soarta în propriile mâini. Partenerii americani și europeni au propriile probleme, uriașe. Iar ceea ce se întâmplă în țară, o dată cu atacul la fundamentul sistemului judiciar și cu modificările legislative discreționare operate de coaliția PSD-ALDE, anunță un viitor plin de zvârcoliri și primejdii. Vremea asumărilor totale ale societății, înainte de a fi prea târziu pentru români, pare tot mai aproape.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).