În Prahova, prima zi de şcoală pare să fi fost bântuită, pe alocuri, de spectrul premierului Viorica Dăncilă, dată, subtil, drept exemplu negativ de către un director de liceu, în aplauzele asistenţei: „Cum era ca astăzi să vă spun «Bine aţi venit la Pristina!»? Suntem, totuşi, la Ploieşti! Aşadar, e bine să ştim puţină geografie, să ştim puţină istorie. Aţi văzut câţi oameni s-au făcut de râs pentru că nu au cultură generală!”.
Pentru părinţii de azi, elevi acum două sau trei decenii, prima zi a noului an şcolar este, la prima vedere, o întoarcere în timp: elevi strânşi „la careu”, pe terenul de sport al şcolii, discursuri motivaţionale din partea conducerilor unităţilor de învăţământ despre cine are carte, are parte şi despre importanţa învăţării, elevi gălăgioşi pe lângă care sfaturile dascălilor, chiar dacă amplificate de boxele scoase în curtea şcolii, trec precum vântul.
Şcoală veche, branduri de top
Începutul anului şcolar în zilele noastre diferă, din multe puncte de vedere, de ce era acum două sau trei decenii. La Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Ploieşti, unul dintre cele mai bine cotate licee din Prahova, se poartă pantofii, genţile şi ruscacurile de brand. Anul acesta se mai poartă tocurile cui, iar pe alocuri, blondele şi părul albastru.
În faţa liceului, pe la intrarea profesorilor, totul arată ca la carte: iarba e tunsă, pe faţadă se vede câte un aparat de aer condiţionat la fiecare sală de clasă, iar câteva plăcuţe inscripţionate în bronz stau mărturie a prestigiului şi tradiţiei unităţii de învăţământ.
În spatele școlii, pe la intrarea elevilor, liceenii de clase mai mari, îmbrăcaţi lejer, fumează şi stau de vorbă. Doi poliţişti dirijează traficul, având grijă să nu parcheze nimeni neregulamentar. Se ştie că acolo învaţă „spuma”: copii care au făcut pregătire, în unele cazuri, încă de la clasa pregătitoare ca să ajungă la LMV.
Director către elevi: „Cum era ca astăzi să vă spun «Bine aţi venit la Pristina!?»”
În curtea şcolii, bobocii de la clasele a V-a şi a IX-a stau cuminţi, dincolo de linia imaginară trasată în formă de pătrat. De la mesele scoase pe terenul de sport, conducerea liceului se laudă cu performanţele elevilor: „Aici au venit cei mai mulţi dintre cei care au obţinut 10 la Evaluarea Naţională. Să iasă în faţă, să-i aplaudăm! Ne aşteaptă concursuri grele, să învăţăm bine!”.
Se vorbeşte despre Descartes, despre faptul că un om educat nu se va face niciodată de râs dacă va ajunge să-şi dea cu părerea pe la televizor.
Iar în contextul unui astfel de discurs, directorul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Ploieşti, Gabriel Ţaga, le dă un exemplu subtil elevilor săi: „Cum era ca astăzi să vă spun «Bine aţi venit la Pristina!»? (n.r. – făcând referire la premierul Viorica Dăncilă care, atunci când era în vizită în Muntenegru, a încurcat Podgorica cu Pristina, Kosovo). Suntem, totuşi, la Ploieşti!”. Declarația a fost urmată de ropote de aplauze.
Iar directorul continuă: „Aşadar, e bine să ştim puţină geografie, să ştim puţină istorie. Aţi văzut câţi oameni s-au făcut de râs pentru că nu au cultură generală! Încercaţi, indiferent că sunteţi la ora de geografie, de istorie, încercaţi să cunoaşteţi mai mult!”.
Profesorul care conduce de ani buni prestigiosul colegiu naţional se adresează audienţei vorbind liber. Nu la fel se întâmplă peste tot.
Discurs citit şi mulţumiri primarului
În apropiere de Ploieşti, la Liceul Agricol din Bărcăneşti, scenariul pare acelaşi: elevii la careu, boxele scoase în curtea şcolii.
Decorul e însă mult diferit: în curtea şcolii, iarba cosită de câteva zile a început să se usuce, dar nu s-a obosit nimeni să o strângă şi să o ducă de acolo. Un corp de clădire pare a fi intrat în renovare, dar e lăsat neterminat. E clar că e nefuncţional. Poate nu mai e nevoie de el, având în vedere că nu e tocmai cel mai căutat liceu din judeţ.
Discursul are, în mare, aceeaşi idee: cât de importantă e învăţătura, ce rol au elevul, dascălul, părintele. Diferenţa faţă de Colegiul „Mihai Viteazul” e uriaşă şi, totuşi, tot la Viorica Dăncilă zboară gândul atunci când o vezi pe directoare citind de pe foaie tot ce are de transmis colegilor săi profesori, dar şi elevilor şi părinţilor.
Mult mai uşor îşi găseşte directoarea cuvintele atunci când vine vorba să-i mulţumească domnului primar pentru ce a făcut pentru şcoală. Nu citeşte de pe foaie atunci când îl scuză pe domnul primar că nu e acolo, dar subliniază implicarea lui. Lasă impresia că pregăteşte o nouă generaţie de oameni dependenţi de administraţie, de ce face primarul pentru ei. Privind în jur, se vede clar că nu mare lucru, dar mulţumirile sunt importante, nu-i aşa?
Şcoala privată vrea să știe de la părinți ce nemulțumiri și ce sugestii au
La câţiva kilometri de liceul din Bărăcăneşti, puţin peste o sută de elevi încep noul an şcolar la şcoala privată Excelsis. În faţa şcolii, câţiva profesori le vorbesc despre centenar şi despre învăţătura care e puntea dintre trecut şi viitor. Urmează şedinţe comune, diriginte – elevi – părinţi.
Părinţii primesc chestionare în care sunt întrebaţi verzi şi uscate despre şcoală. Cum ar fi, spre exemplu: „Când constataţi un aspect negativ pe care-l comunicaţi directorului şcolii sau unui cadru didactic sau când solicitaţi ceva, care sunt, de regulă, efectele comunicării cu unitatea şcolară?” sau „Cum răspund cadrele didactice la cererea dumneavoastră de ajutor individual pentru copilul dvs în înţelegerea/aprofundarea celor predate?” ori ” Care este nivelul de siguranţă pentru elevi în incinta unităţii şcolare?”
În plus, toată lumea este înştiinţată că există o cutie poştală la intrarea în şcoală, unde toţi sunt invitaţi ca, sub protecţia anonimatului, să spună ce nemulţumiri au, ce sugestii au de făcut. Ca să fii tratat aşa, costă 5.000 de lei pe an.
Iar dacă vrei lecţii de pian, vioară, engleză sau germană suplimentar, transport de acasă la şcoală şi înapoi, after school şi masă caldă la şcoală, costă şi mai mult.
„Şi ce, la aia de stat parcă nu costă?” este replica unui părinte.
Şcoli fără autorizaţie, manuale cu greşeli
Anul acesta, datele oficiale arată că, în judeţul Prahova, 80 de clădiri în care funcţionează şcoli şi grădiniţe nu au autorizaţie din partea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.
Dintre acestea, 35 sunt grădiniţe, 39 sunt şcoli, patru sunt săli de sport, unul e atelier şcolar şi, deloc de neglijat, unul este internatul unui mare liceu din Ploieşti.
Totodată, 11 şcoli şi grădiniţe nu au autorizaţie sanitară pentru că nu au apă curentă sau pentru că au grupul sanitar în fundul curţii. Ca pe vremea bunicilor. Sunt cazuri în care apa furnizată la reţeaua şcolii nu corespunde din punct de vedere bacteriologic.
În altele, apa curentă nu există deloc. Îngrijorător este că astfel de situaţii sunt şi la oraş. În Comarnic, spre exemplu, o grădiniţă nu are grup sanitar, iar sălile sun subdimensionate. În vreme ce în unele localităţi unde sunt astfel de probleme autorităţile caută soluţii, pentru grădiniţa din cartierul Posada „NU s-a remediat nimic”, se precizează în documentele oficiale ale Prefecturii Prahova. Eventual, copiii vor fi redistribuiţi, se menţionează în aceleaşi documente.
Anul acesta, pe băncile elevilor de clasa a VI-a au ajuns manuale de istorie cu multe greşeli. Dacă a mers Pristina în loc de Podgorica, de ce nu ar merge şi aşa?