VIDEO / Monica a început școala la 19 ani. „Când eram cu mama la cerșit, mă uitam la copiii cu ghiozdane în spate și visam ca într-o zi să fiu ca ei”

La 17, vândută pe 6.000 de euro de propria familie, urma să devină mireasă.

La 19 ani, Monica e în clasa întâi. Își scutură umerii firavi de amintirile celeilalte vieți și încercă să intre, cu pași nesiguri, într-o altă lume.   

„Maria citește o carte”. „Tata este la serviciu”. „Ioana are un măr roșu”. Sunt propoziții simple, de clasa întâi. Impersonale, seci. Puse față în față cu viața adevărată, devin niște șabloane ale luării în râs.

Dacă ar ști să scrie, Monica ar așterne pe tablă alte propoziții, mai aproape de lumea ei crudă: „Maria e obligată să se mărite la 17 ani”, „Tata a bătut-o pe mama fiindcă nu i-a adus bani de băut”, „Ioana merge la cerșit în fiecare zi”. Doar că Monica ascunde toată suferința sub un zâmbet larg, copilăresc.

Fata de 19 ani este în clasa întâi la programul „A doua șansă” al Ministerului Educației, organizat pentru cei care n-au mers la școală la timpul potrivit.

Și e atât de fericită că în acea dimineață, în care soarele toamnei așternea figuri geometrice de umbre pe străzile Bucureștiului, a putut să-și ia ghiozdanul și să meargă la școală.

Fără rușine, fără regrete. Cu demnitate și speranță.

În vorbe puține, povestea Monicăi ar putea face oricând subiectul unei drame de așternut pe ecranele cinematografelor, că doar viața, de la frații Lumière încoace, tot bate filmul. A cerșit pe străzile Romei, împreună cu mama ei, de la 9 ani până la 17, când familia a aranjat o căsătorie pentru ea. O căsătorie care le-ar fi adus pe puțin 6.000 de euro. A fugit de acasă, apoi a fost sechestrată tot de familie și adusă în România și a scăpat din nou. Așa a ajuns la o asociație care are grijă de victimele traficului de persoane. Iar acum a început școala.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

A cerșit de la 9 ani pe străzile Romei

Se uită cu ochii mari, de cărbune, pictați pe fața ei luminoasă, și mă întreabă: „Știi de câte ori m-a bătut pe mine tata că nu-i aduceam bani de băutură?”

Nu mai așteaptă răspuns: „Tata are ciroză hepatică, nici nu mai știu dacă trăiește”.

Monica Vasile nici nu se gândea să plece din tabăra de nomazi de lângă Roma, Italia, unde locuia cu familia ei, până când amenințarea căsătoriei nu a venit peste ea.

„La 13 ani am avut pretendenți, părinți care veneau să mă ceară de la părinții mei. Și eu tot am refuzat, că sunt mică și nu sunt pregătită. Și am reușit să-i duc cu vorba până la 17 ani. La 17 mi-au zis că sunt deja prea mare și dacă nu mă mărit o să rămân pe capul lor. Eu am plâns, am spus că nu vreau, până când m-a bătut tata, m-a bătut mama și mi-au zis: e după tine? Nu e după tine! Noi te-am făcut, noi te omorâm!”, spune Monica, rece, parcă povestind viața altcuiva, a unei cunoștințe.

Educatoarea nepoțelului ei a văzut-o, atunci când îl aducea la școală, că e mereu bătută și plânsă. Ea a ajutat-o să fugă de acasă și să ajungă la un centru din Italia, unde a putut să meargă și la școală câteva luni.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

„Eram foarte fericită cu noua mea viață, mă simțeam ca o adolescentă normală care își face prieteni și se duce la școală. Deși trebuia să recuperez destul de mult, dar mă simțeam un copil, mă simțeam foarte bine”, spune Monica.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Doar că după aproape un an, i s-a făcut dor de ai ei și i-a sunat. Ei au părut să accepte deciziile fiicei. Era doar o aparență. „M-a invitat mama într-o seară la ea acasă, la masă. Am ieșit de la școală la 4 și la 8 trebuia să fiu la program unde stăteam. Nici nu-mi venea să cred că a acceptat atât de multe, că nu i-am respectat tradiția, să mă mărit și că mă și lăsa să mă duc la școală. Nu mi se părea adevărat. Fix în seara aia mi-a făcut ciorbă de găluște, mie îmi era dor de mâncarea ei. Era frig, era prin februarie. Hai că îți fac și o cană de ceai să te încălzești. Era drăguță, cum s-o refuz pe mama? Mi-a pus 10 diazepame în ceai, am adormit. M-a adormit și m-a adus în România”, spune fata.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

Sechestrată de propriii părinți timp de două luni

A stat legată o săptămână, apoi închisă într-o cameră unde îi aduceau de mâncare. „Au zis că dacă mă țin legată câteva luni o să mă calmez și o să mă mărite. Dacă ești fată mare, părinții iau minim 6.000 de euro. Bunica a venit cu ideea să mă mărite la final de ciclu, fiindcă eu în afară îmi făcusem un prieten”, povestește fata.

„Tradiția”, așa numește ea cruzimea de a-ți căsători copiii de mici, pentru bani. O tradiție care era departe de viața la care începuse ea să viseze. „Învățătoarea nepotului meu m-a întrebat: ai un vis? Vrei să faci ceva cu viața ta? Și am zis că vreau să fiu make-up artist. Ăsta ar fi visul meu”, își amintește fata și din nou fața i se umple de zâmbet ca linia orizontului de soare, la răsărit.

Și acum îi este dor de familie, și acum este confuză și nu știe cum o va scoate la capăt, dar se simte în siguranță. „Nu vreau să fiu o victimă sau să fiu «sărăcuța». E nașpa să simți mila întotdeauna când se uită cineva la tine. Îmi place să fiu pe picioarele mele, să fiu OK”, spune cu speranță. Speranță care până acum doi ani îi era strivită de o „tradiție”.

Potrivit estimărilor activiștilor în domeniu, 10% dintre romi încă păstrează obiceiul căsătoriilor timpurii. Și singura armă care și-a dovedit eficiența până acum împotriva acestui obicei este educația.

„Eu când stăteam cu mama la cerșit, mă uitam la copii, cum trec cu ghiozdane, cu caiete, și îmi doream foarte mult să fiu în locul lor. Și când am început să-i zic mamei, ea mi-a zis: ce, vrei să te faci și avocat de-acuma?”, povestește Monica.

Este prima ei zi de școală. Pe catedra învățătoarei stă un trandafir roșu. Unul singur. E suficient ca să alimenteze speranța. „Sunt superemoționată și îmi place. E aceeași senzație ca atunci când am fost prima dată la școală în Italia, tremuram toată… Nu-mi vine să cred că merg la școală. Abia aștept!”, spune fata și își prinde fața între mâini, emoționată.

Destinul ei, pe care acum este stăpână, începe de astăzi cu „A”. „A mare de mână, a mic de mână…”

Citește și:

EXCLUSIV / Pașapoarte românești false, vândute cu 12 dolari pe dark web

Urmărește-ne pe Google News