În prima zi, pe strada principală din satul Curcubeu, comuna Balta Doamnei, judeţul Prahova, a fost soare. Ici-colo mai zăreai câte-un cetăţean prin curte sau pe stradă, prins cu diverse treburi. La şcoala din localitate, unde a fost amenajată secţia de votare numărul 308, bate vântul. Doar membrii comisiei sunt prezenţi la datorie.
„Este prezenţă scăzută tare. Dar poate vor veni după-amiază, mâine… Vom vedea”, spune preşedinta comisiei de votare.
La câteva sute de metri, mai mulţi curcubeni descărcau dintr-o autoutilitară tuburi de beton.
– Bună ziua! Prinşi cu treabă?
– Da, ne-aţi prins în fapt, cu munca!
– Şi la referendum nu mergeţi?
– E, numai asta ne trebuia nouă! Au făcut şosele, au făcut tot şi numai asta n-au rezovat, problema cu oamenii sexuali (n.r. – homosexuali).
– Ei zic că e o problemă care trebuie rezolvată.
– Spitale, nu? Şosele, nu? Bani nu ne dă?
Mai la deal, pe o stradă lăturalnică, întâlnim o femeie care curăţa cartofi într-un lighean. Stătea pe un scaun mic, din lemn, într-o curte împrejmuită cu gard din uluci vechi. Poarta abia se mai ţinea într-un cablu de cauciuc, transformat în balama, iar pentru a o închide sau a o deschide, trebuie cu putere să o ridici și s-o tragi.
– Aţi fost, veţi merge la referendum?
– E soţul meu acolo. Eu nu pot să mă duc.
O altă femeie, care intra în acea curte, spunea că sâmbăta nu se merge la vot. Dar, totodată, nu înţelege de ce ar trebui obligaţi homosexualii să trăiască împreună cu femeile.
– Mergem mâine, că azi avem treabă. E sâmbătă şi mâine nu poţi să speli rufe, să faci alte alea.
– Ce părere au oamenii din Curcubeu despre referendum?
– În primul rând aşa ceva nu poate să se întâmple, să stea bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie. Acuma nu poţi să obligi omul, dacă are o astfel de conotaţie sexuală… Dar Guvernul, în loc să se ocupe de ce-i mai grav, de pensionari, de copii, să ajute familiile sărace… Nu poţi să obligi omul să stea cu o femeie, dacă nu poate sta.
– Şi la referendum ce veţi vota?
– Nu! Nu sunt de acord să se căsătorească bărbat cu bărbat!
– Deci veţi vota „NU”?
– Nu!
O familie a decis să meargă la vot împreună. Soţul, soţia, copilul adolescent şi bunica. Odată cu exprimarea acestor opțiuni, prezenţa la vot din Curcubeu, la ora 13.00, a crescut cu aproximativ 30%, ajungându-se la un total de 13.
– Ce aţi votat, „DA” sau „NU”?
– „DA”! Păi, lăsăm puşlamalele să-şi facă de cap? Nu-i corect să fie doi bărbaţi şi două femei!
– Nu s-au înghesuit prea mulţi să vină la vot…
– Eh, e timp. Legea lăsată de Dumnezeu e să fie un bărbat şi o femeie. Atunci putem să ne procreem. Dacă vor copii, să-şi facă ei, doi bărbaţi să nască copii. Să nu le dea dreptul nici la căsătorie, nici la înfiere de copii. Dacă vor copii, să-şi facă ei singuri.
– Curcubeul este simbolul comunităţii gay. Ce părere aveţi despre simbolul pe care l-au ales?
– Curcubeul de aici, de la noi?
– Curcubeul de pe cer.
– A, credeam că… La noi, Curcubeu se numeşte satul de aici. Şi-au ales ceva la care nu poţi renunţa la el, şi care nici nu poţi să-l prinzi, nici nu poţi să-i faci nimic. E un simbol pe care Dumnezeu l-a lăsat ca semn de potop.
Citește și:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro