Primul an al Evei: viața la spital. Lumea în care ”la mulți ani” chiar are un sens

De o parte a ușilor, unii părinți plâng. De cealaltă parte, astăzi a fost petrecere. Medicii, asistenții și voluntarii de la ”Inima Copiilor” au sărbătorit primul an din viața Evei. Primul an de viață și primul de spital.

Eva s-a născut cu o boală mai rară. N-are receptor de potasiu și astfel, potasiul îi inundă corpul de cele mai multe ori. Asta o face, fără tratament, să se umfle ca un balon, să aibă probleme cu inima și probleme gastrice și renale.

Așa că, de când s-a născut, Eva a primit cadou un mic tub pe care trebuie să-l poarte mereu în nas și prin care își primește, de trei ori pe zi, tratamentul. Bicarbonatul și sodiul, amestecate cu laptele, fac parte din meniul zilnic.

Dar Eva zâmbește aproape tot timpul. Mai pune mâna la nas, trage de tubul mic, o doare. Dar apoi zâmbește iar. Primește îngrijire și, mai ales, iubire de la necunoscuți, am spune. De la medici, asistenți și mai ales voluntari. Oameni care, de-a lungul anului, i-au devenit adevărata familie.

Mama Evei are 17 ani și, împreună cu tatăl ei, au abandonat-o la naștere. Probleme cu banii, spun ei.

Astăzi, însă, au venit în vizită la ea. Au încercat s-o țină în brațe, dar Eva tot la familia ei trăgea: la cei care stau zi de zi cu ea.

Recomandări

Marcel Ciolacu, George Simion și Elena Lasconi, pe primele trei locuri în cursa prezidențială | SONDAJ

La ziua Evei a venit aproape tot spitalul. Dimineață, medicii și asistenții i-au făcut o petrecere surpriză. Apoi, voluntarii de la ”Inima Copiilor”, o nouă petrecere. Eva a râs toată ziua. Chiar și când și-a primit tratamentul. N-a mai pus mâna la nas, n-a mai încercat să tragă de tub. A fost ziua ei și ”mulți ani trăiască” chiar a avut sens.

Și are sens pentru orice copil aflat la Marie Curie. Mulți sunt bolnavi și abandonați de părinți. Dar niciodată singuri. Adelina Toncean, voluntara care se luptă cu moartea și cu singurătatea celor prea mici, s-a asigurat că niciun copil nu va mai fi singur în spital. Și când moartea nu poate fi înfrântă, iubirea e tot ce rămâne. ”Măcar să moară iubiți. Să nu plece înainte de a afla cum e”. 

Urmărește-ne pe Google News