VIDEO | Guillaume Fillet, francezul care a readus cursele de galop în România: „România are tradiție, dar a avut o pauză de zeci de ani”

Pământul n-a avut timp să se zvânte după atâta zăpadă. Așa că, pe pista unde se antrenează caii, înoți în noroi. Guillaume este obișnuit cu asta. După ce jocheii duc caii în hambar, Guillaume urcă în tractor să netezească nisipul de pe pistă. “Trebuie să știi să faci orice la fermă”, glumește proprietarul.

Intrăm în hambar și de la fiecare boxă se arată câte un cap curios de cal. Cei doi jochei, care de altfel sunt și îngrijitorii animalelor, profită de soare ca să scoată caii pe rând în manej.

„Caii sunt animale care fac câte 30 de kilometri pe zi, au nevoie de mișcare. Să-i ții în boxă toată ziua e teribil pentru ei”, ne explică proprietarul. Privim frumoasele animale cum ies țanțoșe la soare. „Să nu le deochem”, ne scuzăm noi pentru privirile admirative. „Nu, că au roșu”, răspunde la mitul românesc Guillaume.

Ne explică însă că în Franța nu există frica deochiului. Dar în România s-a conformat tradiției populare.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Pasiune din bunic în nepot

Guillaume Fillet are 15 cai pursânge arab pe care îi crește în Giurgiu. S-a mutat în România în 2005, unde are o afacere în agricultură și a adus cu el și vechiul microb: iubirea de cai. „Pasiunea pentru cai am moștenit-o de la bunicii mei. Bunicul meu avea cai, nu pursânge arab, erau New Forest. Și când mergeam la ei mereu eram pe cai, de la vârsta de trei ani eram pe cai. Mi-am cumpărat primul pursânge arab la 13 ani și este o rasă de care m-am îndrăgostit. Apoi nu te mai poți lăsa de rasa asta”, povestește francezul venit din Grenoble.

Și are deja primele performanțe. Demona, o iapă pursânge cumpărată de la Mangalia, a câștigat toate concursurile la care a participat în Belgia. Dar asta după multe antrenamente. Demona este o frumusețe sură, care începe deja să miroasă lavaliera stăpânului ei și să caute mângâierea lui. Demona și Guillaume sunt prieteni de patru ani. Acum iapa are șase ani și va intra în reproducție.

După ce a cumpărat-o, Guillaume a dus-o în Franța, la antrenamente. Acolo și-a dat seama că deși este un cal de galop foarte bun, nu poate concura în Franța, unde nivelul competițiilor este mult mai ridicat. Așa că a mers cu ea în Belgia, de unde a adunat premii de la toate competițiile.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Cât te costă un cal de galop

Pasiunea pentru cai este una costisitoare. Chiar dacă poți cumpăra din România un pursânge arab și cu 1.000 de euro, costurile lunare pentru îngrijirea acestor animale ajung la câteva sute de euro. „România are tradiție, dar a avut o pauză de zeci de ani. Dar trebuie să atragem public, proprietari de cai, jochei, antrenori. Este o pasiune costisitoare, nu e nimic de câștigat de pe urma lor. Costurile lunare sunt ridicate. Și un cal nu îl ai pentru câțiva ani, ci pentru 31-32 de ani”, explică francezul.

Guillaume a reușit să organizeze anul trecut la Ploiești o competiție internațională de galop, care a pus practic România pe hartă în acest domeniu. „Trebuie antrenament zi de zi, dar și oameni. Cai sunt, dar trebuie oameni profesioniști. Caii nu vorbesc și trebuie să analizezi, să simți. Se zice că la cal este 80% feeling. Dacă nu îl simți, nu poți să faci nimic cu calul. Calul este un animal care are foarte multe emoții. Am exemple de oameni care aveau probleme la muncă și i-am pus să muncească cu caii și s-au transformat. S-au liniștit. Calul este foarte puternic, dar trebuie să existe conexiunea pe care nu toți o au. Calul nu este un câine sau o pisică, e un animal unic”, explică Guillaume grija pentru cai.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Speră să poată organiza din nou la Ploiești anul acesta o competiție internațională de galop. Dar cele mai importante sunt competițiile mici, cele care îi antrenează pe cai și îi lasă să zburde. Așa cum le e natura.

Citește și:

Filiera italiană! O nouă pacientă mutilată la nas de Matthew Mode își amintește că „medicul chirurg” a intrat în sala de operație alături de un prieten, Michelle di Chirico, un dentist! „Când mi-a dat pansamentul jos, nasul meu arăta ca un şniţel bătut pe tocător”

Urmărește-ne pe Google News