«Am ajuns acasă!» | După 2 ani de luptă cu talasemia, în Italia, Robert a revenit în ţară

“Am ajuns acasă!”. Exclamaţia băieţelului din comuna prahoveană Meri, acum în vârstă de 7 ani, a umplut, luna trecută, Aeroportul Henri Coandă din Bucureşti.
Câţi puteau şti că puştiul acela, aparent pus pe şotii şi năzbâtii, tocmai se întorsese victorios din bătălia vieţii lui – pentru viaţa lui – ce a durat doi ani?
Că fusese supus unui transplant de celule stem, în Spitalul “Gesus Bambino” din Roma, pentru a i se trata maladia teribilă de care suferea, talasemie majoră?
Sau că, după aceea, suferise în plus, din cauza bolii graft, o afecţiune întâlnită în asemenea transplanturi, cauzată de afecţiuni ascunse ale donatorului celulelor stem, care se manifestaseră apoi şi în organismul lui Robert?

Are nevoie de medicamente

Dar nimic nu mai contează acum, când Robert şi-a redescoperit, cu o bucurie frenetică, “acasă” al lui, după atâta amar de timp şi suferinţă. Inclusiv “mâncarea românească” de care îi era dor, dar şi noii colegi de şcoală, Robert urmând cursurile clasei I în Italia, acum fiind, fireşte, transferat la o şcoală tot “de acasă”.
Tratamentul va mai dura însă o vreme, printre medicamente găsindu-se metotrexat, zofran, aciclovir, tachipirina etc. Iar costurile lui se ridică la cel puţin 100 de euro lunar, aşa că orice ajutor bănesc e încă bine- venit.
În plus, chiar în aceste zile, Robert se află din nou în Italia, la primul control de după externare. Dar, dacă totul va merge aşa cum se aşteaptă şi medicii, puştiul va putea să-şi regăsească nu doar acel “acasă” de care îi fusese aşa de dor, ci şi copilăria normală de care a fost lipsit atâta vreme.

Urmărește-ne pe Google News