Anii au trecut, patru la numar, insa urmarile le resimte in fiecare zi. Bucatile de metal ce i-au ramas infipte in corp in acea dimineata blestemata de mai ii aduc in fata ochilor, ca intr-un cosmar care nu se mai termina, imaginea oamenilor sfartecati de explozia camionului incarcat cu azotat de amoniu la Mihailesti, Buzau.
Seful de post Gabriel Hurlup (38 ani) trage si acum ponoasele. Zeci de drumuri facute la spitale din Bucuresti si din tara, insumand peste 360 de zile de suferinta.
‘Nu mai pot! As vrea sa nu mai am durerile astea’, imi spune la telefon, cu o voce aproape stinsa, Gabriel. Politistul sta tintuit pe patul unui centru de recuperare din Baile Felix. Din 2004, omul a trecut de atat de multe ori pragul unitatilor spitalicesti incat le-a pierdut sirul.
‘Schija’, asa cum i se mai spune ofiterului care numai printr-o minune a scapat din ghearele mortii, mai are puterea sa si zambeasca, ba chiar sa faca haz de necaz. Alaturi ii sunt sotia, Oana, si Mario, pustiul care a venit pe lume dupa accidentul teribil. ‘Cu atatea fiare in mine, zici ca-s blindat. Fi-miu ma mai striga prin casa Robocop’, imi spune barbatul.
Spitalele sunt pentru Gabriel o a doua casa. In ultimii patru ani, peste 360 de zile le-a petrecut pe la doctori, oblojindu-se. Cum se schimba vremea, politistul stie dinainte. Durerea ii cuprinde tot trupul si il strange ca intr-un lat. A invatat sa lupte cu ea, sa se bucure de fiecare clipa, de fiecare gura de aer. Simte ca s-a nascut a doua oara, odata cu fiul care-i insenineaza la tot pasul viata.
„Bomba” pe roti a ucis 18 oameni
In dimineata zilei de 24 mai 2004, la ora 5.47, un camion plin cu azotat de amoniu se rasturna la intrarea in localitatea buzoiana Mihailesti si lua foc. Nu peste mult timp, cand in zona se aflau politisti, pompieri, jurnalisti si oameni curiosi, incarcatura sarea in aer. 18 persoane au fost, pur si simplu, facute bucati de suflul deflagratiei, iar alte 13 au ajuns cu rani grave la spital.