Aici se fac 50.000 kg de biscuiţi pe zi! Reporterii ziarului Libertatea au pătruns recent într-una din cele mai mari fabrici de produse de panificaţie din ţara noastră | FOTO

Aşa se produc dulciurile

1. Aluatul pentru fiecare sortiment de biscuiţi se pregăteşte în mai multe malaxoare dirijate de angajaţi ce au obligaţia să poarte mereu echipamente de protecţie, astfel încât preparatele să nu fie afectate din punctul de vedere al igienei.

2. Din malaxoare, aluatul ajunge de la etaj în hală printr-o cuvă aşezată la capete liniilor de producţie.

3. Când a ajuns în hală, aluatul e pregătit să intre în cuptoarele lungi de 50 de metri.

4. După ce a fost întins bine, aluatul e “ştanţat” cu nişte matriţe, iar formele umede de biscuiţi intră la cuptor, unde sunt coapte la temperaturi de până la 120 de grade.

5. La capătul liniilor de producţie, după ce biscuiţii au fost în prealabil trecuţi printr-o maşinărie care-i răceşte până la temperatura mediului ambiant, angajatele îi ambalează şi îi pregătesc pentru a fi trimişi spre rafturile magazinelor… Acelaşi procedeu se pune în practică şi când vorbim de biscuiţii cu cremă de tip Eugenie.

«Pentru mine, România e acasă!»

Sosit în România încă din februarie 1992, omul de afaceri de origine turcă Halil Bulut, fondatorul fabricii de biscuţi RoStar, pare să fie atât de ataşat de România, încât n-ar vrea să plece vreodată de aici, chiar dacă din cauza crizei financiare afacerea sa a mai scârţâit din când în când. După 20 de ani petrecuţi în ţara noastră, Halil a dat cărţile pe faţă şi crede că România ar prospera dacă aleşii neamului şi-ar dori asta cu adevărat.
Omul de afaceri Halil Bulut, patronul fabricii de biscuiţi RoStar

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

Libertatea: Domnule Bulut, activaţi în România încă din anii 90. Cum puteţi caracteriza această perioadă de 20 de ani petrecută aici?

Halil Bulut: Am venit în România în 1992, iar climatul economic de aici m-a “agăţat”. Facilităţile acordate atunci de stat m-au determinat să mă stabilesc aici alături de familia mea.

Cum aţi resimţit perioada de criză?

În perioada de criză toată lumea a suferit. Şi eu, şi angajaţii mei, şi competitorii mei. Toată lumea! La începuturi, prin 1997, când am vândut primi biscuţi produşi aici, la RoStar, aveam 600 de angajaţi, din care mai am doar 370. Sper ca în 2013 lucrurile să fie mai bune.

Credeţi că economia îşi va reveni?

Cu siguranţă! Depinde însă cât de atenţi vor fi cei responsabili de asta. E nevoie de colaborare pentru ca lucrurile să-şi revină. Eu am susţinut public măsuri economice care să permită relansarea economică a ţării, cum ar fi scăderea TVA la alimentele de bază. Însă avem nevoie şi de prudenţă, căci înainte se dădeau împrumuturi de milioane de euro, acum, e greu să iei şi 10.000 de euro.

Când şi de ce aţi pleca din România?

N-aş pleca! Am cetăţenie română de 12 ani şi pentru mine, România este deja “acasă”. Am familia lângă mine, băieţii mei studiază aici. Iar mie chiar îmi place România

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro