Kim Ir-sen s-a născut pe 15 aprilie 1912, într-o Coree aflată sub dominaţie japoneză. De tânăr, Kim s-a înscris în Partidul comunist chinez şi a devenit apoi unul din liderii armatei de gherilă ce lupta pentru eliberarea Coreei. Până la urmă, a preluat puterea în Coreea de Nord, stat format în 1948 şi aflat sub influenţă sovietică, şi nu a predat-o nici măcar dincolo de moarte. Kim a fost prim-ministru al ţării din 1948 şi până în 1972, când s-a creat, special pentru el, funcţia de preşedinte al ţării, dar şi preşedinte al Comitetului Central al Partidului muncitorilor. La 8 iulie 1994, când Kim a murit, i s-a atribuit şi titlul de ”Preşedinte etern”, netransmisibil, într-o ceremonie la care au participat milioane de oameni ai muncii, strânşi în jurul mausoleului din Phenian, o construcţie gigantică, de 100 de milioane de dolari, în care dictatorul îşi doarme somnul de veci. Kim revine în actualitate anul acesta, când se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa. Presa occidentală relatează deja despre faptul că se pregăteşte o paradă militară fără precedent, după ce mai multe trupe terestre, de marină şi de aviaţie au fost observate antrenându-se intens într-o bază din apropierea capitalei nord-coreene.
Lozinci în română pentru nea Nicu
De altfel, obsesia lui Kim pentru manifestări şi construcţii faraonice a stârnit admiraţia lui Ceauşescu, care a vizitat Coreea de Nord în vara lui 1971. Aflat sub influenţa lui Kim, ce devenise modelul său de lider comunist, Ceauşescu a proclamat celebrele teze din iulie 1971, care instituiau, printre altele, cenzura şi cultul personalităţii. De atunci, Ceauşescu a mai fost de trei ori în Coreea de Nord, şi de fiecare dată a fost primit cum se cuvine. Apogeul prieteniei dintre Kim Ir-Sen şi Ceauşescu s-a petrecut la vizita din 1978, când Kim a dus ospitalitatea la perfecţiune. Pe stadionul din Phenian, într-un memorabil spectacol omagial, muncitorii nord-coreeni au compus din plăcuţe mai multe lozinci într-o limbă română impecabilă, spre satisfacţia lui Ceauşescu, care urmărea cu binoclul, de la tribună, derularea mesajelor, printre care şi consacratul „Trăiască tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducător iubit şi stimat al poporului român”. Apoi, la dineul oficial, Ceauşescu a rămas fără cuvinte când o cântăreaţă nord-coreeană a interpretat fără ezitări melodia populară ”Românie, Românie”. La acea vreme, Coreea de Nord era caracterizată de presă occidentală drept ”cea mai pură formă de totalitarism pe care mintea umană a inventat-o vreodată. Statul este caracterizat de un cult al personalităţii cvasireligios, o politică oficială de o xenofobie feroce şi prezenţa unui sistem de lagăre de concentrare”. Paranoia lui Kim şi a tovarăşului său, Ceauşescu, dar şi delirul comandat al maselor erau doar manifestările de suprafaţă ale unei lumi sinistre.