Liber la cuvânt | Ruşinea de a fi handicapat

Sunt foarte sensibil la persoanele cu handicap. Nimeni nu vrea să vină pe această lume diferit faţă de ceilalţi! Sau, de-a lungul timpului, să ajungă trupeşte sau psihic “altfel”. Din nefericire, mulţi dintre ei sunt priviţi ca un paria, ca nişte stigmate, ca nişte ciudaţi care nu sunt utili societăţii. Care strică estetica lumii!
Am un amic, Dan Ghiţă, coleg de liceu, care din nefericire este diagnosticat cu tetraplegie, adică paralizia totală a membrelor inferioare şi parţială a celor superioare. Utilizează un cărucior electric. Conform legii, nu şi-a cumpărat rovinietă pentru autoturismul pe care-l posedă. Dar a fost amendat cu 729 de lei. Asta în condiţiile în care ajutorul primit de la statul român este de 293 de lei! A fost amendat pentru că are autoutilitară, şi nu autoturism! Degeaba le-a explicat că nu se poate transfera din cărucior pe scaunul unui autoturism şi a fost nevoit să-şi cumpere o maşină tip furgonetă, o dubiţă. Pe care a adaptat- o cu un lift care îl urcă cu tot cu căruciorul electric în maşină.
A sunat la Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică de i-a venit rău. S-a dus personal la sediul lor, unde evident că nu erau scări de acces pentru persoane cu handicap sau vreo rampă. A răbdat în frig ca un câine să vină cineva. După două minute, a ieşit o doamnă care i-a oferit 5 lei. A apărut şi funcţionarul aşteptat. A fost îndrumat la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti. De acolo, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială a sectorului 3, unde să depună o cerere pentru o derogare! Amabil, i s-a explicat circuitul cererii, care în final va fi respinsă, pentru că nu are temei legal! Ce viaţă au cei cu handicap în România! Ce ruşine!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro