Septul este zona care separa partile dreapta si stanga ale nasului. Este vorba de o structura rezistenta, dar flexibila, alcatuita in mare parte din cartilagiu si acoperita de o piele puternic vascularizata. In mod normal, septul este pozitionat exact pe mijloc, astfel incat cele doua nari sa asigure o circulatie a aerului identica. In realitate insa, aproximativ 80 la suta din totalul populatiei are un sept usor descentrat, desi poate trece o viata de om fara ca problema sa fie sesizata. Deviatia de sept este diagnosticata atunci cand asimetria este vizibila. Dincolo de aspectul estetic, o astfel de deviatie afecteaza respiratia, producand uneori o obstructie severa a narii mai mici. Se poate ajunge si la blocarea sinusurilor paranazale pe aceeasi parte, cu aparitia unei sinuzite (infectie a sinusurilor) cronice. Pot aparea, in plus, sangerari ale narii respective, deoarece curentul de aer puternic usuca mucoasa. Deviatia de sept poate aparea in timpul vietii intrauterine, inaintea nasterii cu alte cuvinte, sau, mai des, chiar la nastere, cand nasul fatului poate suferi traume. Tot traumele (loviturile) sunt cauza cea mai frecventa a aparitiei deviatiei de sept si la varste mai mari, chiar daca pacientul nu isi aminteste, in genere, de accidentul care i-a cauzat problema. Poate fi vorba de practicarea unor sporturi dure (mai alex box, precum se stie) sau de alte situatii asemanatoare. Simptomele includ blocarea uneia dintre nari sau a amandurora, congestia nazala, sangerari si infectii ale sinusurilor frecvente. Uneori, apar si dureri in regiunea fetei, secretie nazala, respiratie zgomotoasa in timpul somnului. Toate acestea se manifesta mai ales cand persoana afectata sufera de o raceala si se rezolva o data cu aceasta. Diagnosticul se pune pornind de la examinarea fizica si de la simptomele de mai sus. Medicul de familie va incerca sa localizeze in trecut trauma care a provocat deviatia. Alte cauze ale sangerarilor si obstructiei vor fi excluse prin examinarea cu un speculum (care „desface” nedureros nara) si o lumina puternica. De regula, alte tipuri de teste nu sunt necesare. In situatia in care simptomele descrise sunt intense, medicul de familie va trimite pacientul la un otorinolaringolog sau la un specialist in chirurgie plastica. Poate fi luata decizia unei operatii, care in marea majoritate a cazurilor rezolva definitiv problema. Foarte rar, cand nu reuseste, aceasta poate fi repetata.