Aţi asistat la vreun eveniment mai deosebit în acea perioadă?
Nu, pentru că sirienii sunt nişte oameni liniştiţi şi disciplinaţi, poate şi din cauza fricii de autorităţi. În plus, în zona în care locuiam, vedeam frecvent oameni ai securităţii locale patrulând pe străzi. Ştiu că acolo se vorbea mult despre corectitudinea localnicilor. Drept exemplu ni se dădea cazul unui turist care a chemat un taxi să-l ducă la aeroport, dar, în grabă fiind, şi-a uitat valiza în faţa hotelului. Bagajul a stat ore bune afară, fără să-l fure nimeni, până a fost recuperat şi trimis proprietarului.
Ce părere aveţi despre actualele evenimente din Siria?
Din ce am remarcat eu, pe atunci sirienii, poate din convingere, poate nu, îşi adulau conducătorii. Este posibil ca lucrurile să se mai fi schimbat între timp, dar văd că şi acum foarte multă lume este pro-regim.
Sunt românii afectaţi de această criză?
Nu românii, ci româncele! Am fost de-a dreptul impresionat să văd, la o recepţie dată de 8 martie de Ambasada României, câteva sute de femei de la noi din ţară. Mi s-a spus că, numai în Damasc, trăiau peste 2.000 de românce. Acestea s-au măritat cu sirienii care au studiat în România în perioada regimului comunist. Acum, cred că ele sunt destul de afectate din cauza acestei crize.
A pregătit patru naţionale
În ţară, Mircea Rădulescu a pregătit echipele Sportul Studenţesc, Universitatea Craiova şi Rapid Bucureşti. De asemenea, a antrenat naţionala de juniori, echipa de tineret olimpică, fiind şi antrenor secund (1981-1984) şi apoi principal (1990-1992) al primei reprezentative a României. În străinătate, a activat la echipa naţională a Egiptului (1993-1994); CA Tunis (Tunisia) (1994-1995); echipa naţională a Siriei (1997-1998) şi echipa naţională a Algeriei (2000-2001).
Eroi pentru că au bătut Libanul
”În 1997, am câştigat cu naţionala Siriei grupa de calificare la Cupa Ţărilor Arabe pe Naţiuni care s-a disputat la Beirut, în Liban. În meciul decisiv, am învins chiar naţionala ţării gazdă. Cum în Liban sunt numeroşi muncitori sirieni, la plecarea de la stadion suporterii ne-au înconjurat autocarul şi ne-au însoţit până la hotel. Nu mai spun că la Damasc am fost întâmpinaţi ca nişte eroi. Libienii erau bucuroşi că am bătut echipa ”patronilor” lor”, şi-a amintit Mircea Rădulescu.