Pentru bătrânelul simpatic şi vorbăreţ din faţa mea, pe al cărui chip vesel şi în a cărui privire albastră dansează, şi acum, bucuria unei libertăţi câştigată în urmă cu mai bine de treizeci de ani, trecutul nu este niciodată departe. Cu eleganţă, omul păşeşte printre amintiri ce se înghesuie unele într-aletele de parcă ar vrea să dea năvală peste noi şi să recompună, pe loc, tabloul sumbru şi tern al vremurilor ceauşiste pe care le-a urât dintotdeauna. La cei 74 de ani, inginerul Mateiaş, acum un pensionar care trăieşte în Germania, la Baddeckenstedt, developează imagini, de acum peste trei decenii, amanetate într-un colţ de Românie, al căror aer l-ar fi respirat, parcă, ieri.
„Eram inginer la Oţelul Roşu…Nu-mi mergea rău deloc, dar mi-am dorit să scap de comunism, să trăiesc liber. Nu mi-a plăcut politica niciodată. Portiţa mea căte Occidentul pe care îl vedeam destul de des a fost pasiunea pentru film. Din două în două luni aveam paşaportul în mână, cum era pe vremea aia când trebuia să te duci să-l ceri la partid ca să pleci din ţară, şi mă duceam la câte un festival de film pentru amatori. În 1979 nu m-am mai întors. Am plecat cu soţia la Aachen şi acolo am rămas…”, taie Mateiaş aerul cu vorbele sale în timp ce un surâs misterios îi înfloreşte în colţul gurii.
Imediat după pasul făcut de după cortina de fier a comunismului, inginerul Mateiaş a primit o lovitură care i-a picurat mult amar în suflet.
„Comuniştii au zis că-s trădător de ţară şi spion. M-au acuzat că am furat şi vândut nemţilor documentaţii tehnice de la uzină. Cică secrete de fabricaţie a nu ştiu ce…De soţia mea, care era asistentă medicală, au spus că a fugit din ţară cu instrumentar din spital…îţi imaginezi…Ne-a fost frică să mai venim în România să nu ne aresteze”, spune septuagenarul care, timp de opt ani, a reprezentat pe tot globul prestigioasa firmă olandeză Philips-Aachen, din postura de consultant-şef al Compartimentului Metal al Fabricii de cinescoape color.
Scăpat de robia zilnică a luptei cu destinul, inginerul Mateiaş şi soţia lui sărbătoresc, acum, în amurgul existenţei lor, fiecare clipă, fiecare moment. Mereu în căutarea necunoscutului, românii care şi-au împlinit vieţile pe pământ german, călătorewc pe toate meridianele globului. De la polul nord, la polul sud.