A plecat în vacanţă şi a rămas 10 ani

La o ţigară, o cafea şi un coniac, pe terasa unui local din Alcala de Henares, Tibi dă uşor timpul înapoi, aşezând trecutul la masa noastră. Cu privirea agăţată în gol, moldoveanul – unul dintre cei 18.000 de români care şi-au încercat norocul în provincia madrilenă – şi-o aminteşte şi acum, după aproape zece ani, pe fata de la agenţia de turism completându- i biletul de vacanţă cu destinaţia Palma de Mallorca, Spania. Atunci, habar nu avea că, de fapt, fata nu îi oferea doar o săptămână de distracţii, ci îi desena viitorul.

“Nu îmi mergea grozav acasă, dar nu eram chitit să plec. Încercasem mai multe afaceri care nu prea au mers, luasem şi nişte ţepe, dar nu era sfârşitul lumii. Aşa a fost să fie, m-am decis acolo… Mi-am sunat nevasta: «Vezi că rămân! ». A înţepenit la telefon”, îmi spune Tibi, specialist în arte marţiale, care, atunci, era antrenorul trupelor de intervenţie ale Gardienilor Publici din Iaşi.

Din acel moment, vacanţa şi distracţi-ile au fost înghiţite – precum un castel de nisip aflat în calea valurilor – de nevoia de a supravieţui. Aşa se face că, timp de şapte luni, Tibi şi-a câştigat existenţa lucrând, cum altfel, ca bodyguard în discotecile din Palma de Mallorca, insula care l-a fermecat şi l-a îndepărtat din ţara lui.

Recomandări

Din România până în Coreea de Sud pe motocicletă: un traseu de 36.000 de kilometri făcut în 91 de zile. Cifrele unei călătorii extraordinare

“Trebuia să-mi aduc nevasta şi fetiţa aici şi nu mai ţinea vrăjeala din insulă. Ştiam engleză, am mai rupt ceva în spaniolă şi m-am mutat la Madrid. Aici a fost altceva, mai serios… Mi-am găsit de lucru într- un restaurant, ca spălător de vase… Luam patru euro pe oră”, mă poartă Tibi printre amintirile sale. Corect şi muncitor, românul a intrat în graţiile patronilor localului. A “urcat” uşor- uşor în ierarhie şi a ajuns şef de sală, poziţie care îi asigură acum un trai decent în Spania.

Şi-a luat apartament de 300.000 de euro

Tiberiu Solescu, fost antrenor al trupelor de intervenţie şi specialist în arte marţiale, s-a aşezat la casa lui, un apartament în valoare de 300.000 de euro, la care va plăti trei vieţi, cum îi place să spună. “L-am luat în buricul târgului, o spun cu mândrie, e realizarea mea aici. Câştig peste 1.500 de euro pe lună, ca şef de sală, dar mai fac contabilitate şi diverse alte munci şi mai bag ceva în buzunar. Soţia, Larisa Beatrice, care are, ca şi mine, 38 de ani, a fost consilier juridic în ţară, dar aici lucrăm la aceeaşi cârciumă. E şef de tură. Vezi, tot eu sunt deasupra”, spune şugubăţ moldoveanul.

Tiberiu are o singură durere: nu ştie cum să-şi convingă fetiţa, pe Daria Mihaela, de nouă ani, să se mute cu ei, în Alcala de Henares. “A rămas în ţară, cu părinţii şi cu sora mea, care e psiholog. Mi-a zis: «Tati, nu-mi place în Spania…». Ce să fac, să o oblig?!”, îmi spune încurcat bărbatul, care îşi vede copilul o dată la câteva luni.

Urmărește-ne pe Google News