- Amenințați cu arme de foc și loviți cu vârfurile metalice ale bocancilor
Alt martor le-a explicat anchetatorilor cum îi ținea Adrian Botez în mână pe recruții Academiei de Infractori: ,,Nimeni nu putea vorbi neîntrebat ori să pună întrebări. Am văzut cum ALIN a întrebat ceva de o maşină şi în prezenţa tuturor, ADRIAN zis „ŢÂŢĂ” l-a bătut. La fel VARTIC a fost lovit cu pumnii şi picioarele de „ŢÂŢĂ”, care avea nişte bocanci speciali cu vârf din metal, apoi a fost aşezat pe un scaun şi i s-a pus pistolul în genunchi de către ADRIAN zis „ŢÂŢĂ” întrucât nu respectase una dintre reguli, anume îşi accesase contul de facebook, fapt ce era interzis, întrucât el ne spunea mereu prin ce metode puteam fi urmăriţi, conectaţi unii de alţii şi prinşi. Programul tuturor era unul de tip militar, era dată scularea ca la armată, apoi timp de 15-20 de minute aveam înviorarea, respectiv eram puşi să facem mişcare, flotări, genuflexiuni, etc. dar nu aveam voie să ieşim afară, totul se executa înăuntru. Nu aveam voie să ieşim din casă, nici măcar în curte, Ţâţă având cheile, iar cei mai vechi fiind de pază noaptea, căci ei dormeau ziua. Pot preciza că am văzut la ADRIAN zis „ŢÂŢĂ” un pistol cu bile despre care am aflat ulterior că era legal deţinut de către soţia sa, dar şi o armă automată, un KALAŞNIKOV, de culoare argintie (fusese lustruit cu şmirghel), pe care ADRIAN zis „ŢÂŢĂ” îl folosea pentru intimidarea celor prezenţi şi pentru ameninţări”, se arat într-una dintre mărturiile aflate de la dosar.
- Metodele de antrenament ale lui „Țâță”
Tot un martor a dezvăluit și modul în care „Țâță” își planifica antrenamentele. ,,ŢÂŢĂ făcea şedinţe şi ne explica ce trebuie să facem, cum să acţionăm, comiterea infracţiunilor, spunându-ne cam cum anume se derulează totul, de la momentul în care se ajungea la destinaţie până la momentul de după comiterea faptelor, respectiv că în străinătate urma să jefuim aurării din diverse complexe comerciale, fiecare având posture prestabilite şi sarcini clare, urmând ca noi cei nou veniţi să ascultăm comenzile pe care le primeam de la cei mai vechi, că urma să dormim în corturi la marginea oraşelor în zone retrase, împădurite sau cu vegetaţie abundentă, iar marfa urma furată urma să fie adusă în ţară pentru valorificare. Din acest motiv trebuia să fim antrenaţi fizic, ne punea să alergăm, să sărim gardul de la vilă pentru a fi pregătiţi cu asemenea obstacole, dar mai făceam şi diverse treburi în casă, curăţenie, mâncare etc. După un timp de la intrarea în casă, ŢÂŢĂ m-a întrebat amănunte despre familia mea, ştia unde locuiesc, de asta mi-a fost şi frică să vorbesc cu poliţia despre el şi gruparea sa. Am fost şi agresat fizic de ŢÂŢĂ în perioada cât am fost cazat la el, pentru că nu respectasem una din regulile impuse. Pregătirea nu era numai fizică, era şi psihică, pentru anchetă, urma dacă eram prinşi să susţinem că avem alte identităţi (unii chiar aveau şi buletine false, de pildă PURICE VASILE, IONUŢ, PACO, AUREL), să nu vorbim cu poliţia, să nu trădăm colegii. Cei mai vechi urmau să meargă înainte în centrele comerciale ce vor fi atacate, pentru a observa mijloacele de supraveghere şi securitate, distanţa de intrare la magazin, circuitul prin mall, ieşirile posibile, topografia locului şi magazinului şi pentru a hotărî locul şi modul de acţiune al fiecărui participant. Eu spre exemplu ar fi trebuit să „ţin de şase”. Regulile erau foarte bine stabilite, nu era permis să avem telefoane mobile, unul singur care era şi şef de grup, doar acesta putea ţine legătura cu ŢÂŢĂ, nu aveam voie să părăsim tabăra singuri, să fim îmbrăcaţi la faptă în haine negre, fără dungi, semne distinctive. După pătrunderea în magazin, unul dintre cei intraţi spărgea vitrinele unde se aflau bijuteriile cu ciocane şi baroase, apoi un altul introducea la grămadă, bijuteriile din vitrine în genţi sau rucsacuri, iar în cel mai scurt timp, se părăsea locul faptei, iar dacă era loc şi nici un incident, grupul fugea pe o direcţie prestabilită, toţi deodată, pe drum debarasându-se de hainele pe care le avuseseră la faptă, se schimba fiecare, iar cel care avea asupra sa prada fie o ascundea ( am auzit spunând că o duce la groapă, nu ştiu dacă era şi adevărat, ION fiind cel care se ocupa de asta). Dacă interveneau probleme, grupul se răspândea fiecare fugind în direcţii diferite, ulterior, urmând să ne revedem la locurile indicate de cei mai vechi din grup.”, spune martorul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro