Bahmu dezvăluie metodele terorii la care Prigoană îşi supune fiii: «Trebuie să-mi salvez copiii!»

“Am vorbit cu avocata mea să divorţez la notariat, dar până la divorţ o să fie o mediere. Nu ştiu care este data stabilită, avocata mea ştie, probabil în preajma zilei de naştere a lui Prigoană”, ne-a spus Bahmu, menţionând că nu are de gând să se răzgândească în privinţa separării oficiale.
În legătură cu motivul care a înverşunat-o atât de tare de astă dată, tot ea ne lămureşte: “E clar că nu ne înţelegem şi că trebuie să facem ceva. Eu vreau să divorţez şi să iau copiii cu mine. Micuţii mei trăiesc într-o teroare permanentă. Trebuie să-mi salvez copiii! Eu cred totuşi că ne putem despărţi civilizat, fără circ. Sunt mai multe motive care au dus la această decizie, dar problema principală este faptul că fiii mei au ajuns să aibă nevoie de consiliere psihologică”.
Le-a amenajat o «cameră de plâns»
Bahmu susţine că soţul ei are mai multe metode de a-şi chinui copiii: “I-a speriat teribil când mi-a spart telefonul, pentru că unul dintre băieţi stătea la baie, pe oliţă, şi i-l dădusem să se joace cu el. Apoi, la masă, face scandal dacă micuţii îndrăznesc să nu mănânce cu tacâmurile, ca adulţii. Îi obligă pe copii să poarte doar lenjerie albă de corp, iar în casă le-a amenajat «o cameră de plâns», unde îi trimite să-şi verse lacrimile ca să nu îi vadă el”.
Afaceristul are explicaţii
Silviu Prigoană a încercat să demonteze afirmaţiile soţiei, ajungând însă să confirme cea mai mare parte dintre ele.
“Soţia mea minte! Nu am spart nici un telefon! Adriana îi ţine treji pe copii până la ora unu noaptea şi i-am prins cu telefoanele în pat. La masă, copiii mei mănâncă doar cu tacâmurile, pentru că le-am explicat că au microbi pe mâini şi nu au nevoie să pună mâna pe mâncare. Pot savura cartofii prăjiţi, şniţelele, pastele sau pizza cu tacâmurile, că aşa este firesc. Lenjerie albă le-am cumpărat pentru că nu am găsit la magazin alte culori. Aveau doar albe”, ne-a declarat el.
«Nu voi renunţa la copiii mei!»
În ceea ce priveşte “camera de plâns”, adusă în discuţie de Adriana, Prigoană spune că e o practică împrumutată de la specialişti: “Am citit într-o carte scrisă de un american că atunci când sunt prea agitaţi, cei mici trebuie trimişi într-o cameră, singuri, să se liniştească. Este o cameră de calmare, care poate fi orice cameră din casă. S-a întâmplat o singură dată să trimit pe unul dintre copii să stea liniştit şi să înceteze cu plânsul. Eu nu voi renunţa la copiii mei, este clar!”.

Urmărește-ne pe Google News