EXCLUSIV / Sport extem în familie. Soț și soție, antrenori de parașutism pentru dependenții de adrenalină

Încet, încet, parașutismul – care îmbină până la perfecțiune încrederea elevului în instructorul său cu abilitățile special ale profesorului -, pare să nu mai fie doar un sport extrem de sfârșit de săptmână practicat de teribiliști. Salturile din văzduh atrag din ce în ce mai mulți amatori dornici șă-și forțeze limitele, să-și învingă temerile și să sară în gol din burta avioanelor ce se ridică de pe pistele Aeroportului Tuzla – Regional Air Services la înălțimi ce ating chiar și 4.000 de metri. Soții Constandache, instructori profesioniști, medaliați de sute de ori la campionate de profil, le sunt mereu aproape acelora care se lasă pe mâinile lor și le încredințează viețile atunci când impart aceeași parașută în timpul căderii libere la viteze ce ating chiar și 200 km/h. „Antrenorii” povestesc că, pentru ei, avionul este doar un mijloc de  a ajunge la înălțime, un mijloc de transport. Parașuta are, însă, rolul ei special. „Pentru noi, paraşuta este un mijloc de evadare. E o senzaţie de plutire, ceva de nedescris. Totul se desfăşoară la viteze colosale ce pot atinge chiar și 200 km/h”, spune Cristina care vorbește chiar despre un sezon ce se dorește a fi plin al parașutiștilor de la Marea Neagră. Plăcerea unui asemenea salt în tandem cu instructorul, deasupra Mării Negre, costă 700 de lei, iar împătimiții acestui sport extem pot deveni, la rându-le, profesioniști cu brevet în buzunar pentru 5.550 de lei.
Adrian Constandache (43 de ani) Este instructor pentru salt în tandem şi instructor AFF (Accelerated freefall) şi are la activ peste 4.000 de lansări. El este primul român care a scris un manual de parașutism și a deschis drumul activității private de parașutism în România. În timp ce soția Cristina Constandache este multiplă campioană naţională, cu şapte titluri consecutive. În cariera ei, a adunat 15 titluri de campioană şi a acumulat 3.000 de salturi. Femeia-parașutist se consideră unul dintre puţinii norocoşi care au reuşit să transforme hobby-ul în meserie. „Este o meserie pe care o facem în familie, cu multă responsabilitate. La Tuzla au venit tineri care au vrut să sară o dată, dar vrăjiți de plăcerea saltului, s-au dedicat parașutismului. Tot noi pregătim și sportivi care aspiră la recorduri, la prinderi în aer..,Niște scheme extrem de dificile pe care le execută în aer sub îndrumarea noastră. Trebuie spus că acest sport nu este numai pasiune, ci presupune costuri și dacă îți place, începi să investești…Întâi îți cumperi o parașută, apoi salturile…”, ne spune Cristina Constandache.
Când vine vorba de noroc, Adrian nu uită să mulțumească Divinității. Are și de ce pentru că în cariera sa a trecut de multe ori prin momente  critice în timpul executării unor salturi ceva mai speciale. „Eu mă antrenez pentru marea performanță și, de aceea, fac şi nişte salturi mai speciale. De-a lungul carierei mele de parașutist am fost nevoit să deschid de 11 ori paraşuta de rezervă. Am avut situaţii în care am ajuns să deschid foarte jos paraşuta, la 150 de metri, în condiţiile în care deschiderea paraşutei sub 600 de metri este foarte riscantă. Dar suntem instructori și ne pregătim foarte bine…Ne învățăm elevii să reacționeze foarte bine, să nu se sperie într-o situație de urgență. N-am văzut în viaţa mea de parașutist pe cineva să se accidenteze – nici măcar o singură persoană. Dar am avut cațiva elevi pe care i-am adus leşinaţi de teamă sau care au aterizat cu avionul – pentru că nu au mai vrut să sară”, a mai povestit Adrian Constandache care a adăugat că soția lui, Cristina, a fost nevoită să apeleze la parașuta de urgență o singură data.
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro