Legătură literară incredibilă între Franţa, America şi… Galaţi! Trei românce au primit scrisori de la Émile Zola, Jules Verne şi Mark Twain!

În România secolului XIX, surorile Antonia, Rovena şi Emilia Schwartz au strâns pe parcursul câtorva zeci de ani o comoară inestimabilă. Pasionate de literatură, cele trei fete de origine evreiască au devenit o legendă locală datorită corespondenţei lor cu scriitori celebri din Franţa şi America, precum Émile Zola, Mark Twain, Jules Verne sau Dumas fiul.
Născute în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, la Galaţi, Antonia, Rovena şi Emilia Schwartz erau nu doar pasionate de lectură, ci colecţionau şi fotografii sau autografe ale celor mai mari scriitori ai vremii.
Epistolele trimise de nume importante ale literaturii, 714 la număr, au fost donate de cea mai mică dintre fete, Emilia, bibliotecii din localitate, în 1965, precizează Ilie Zanfir, directorul Bibliotecii “V.A. Urechia”, potrivit Le Figaro.
Prima misivă datează din 1891, iar ultima, din 1961, însă schimbul de scrisori a avut loc într-un ritm frenetic în perioada tinereţii celor trei gălăţence, între finele secolului XIX şi începutul secolului XX. Atunci, fetele aşteptau cu sufletul la gură poştaşul şi săreau în sus de bucurie când primeau scrisorile trimise de însuşi Émile Zola sau Mark Twain.

«Cine a iubit de două ori nu a iubit niciodată», i-a scris Alexandre Dumas fiul unei românce!

Recomandări

De vorbă cu ChatGPT despre candidații la președinție. Eu cu cine votez?, ediția digitală

Ştiută doar de câţiva pasionaţi de literatură, povestea surorilor din Galaţi, Antonia, Rovena şi Emilia Schwartz, e una cu adevărat specială.
Deşi nu au avut copii, iar despre viaţa lor personală se cunosc extrem de puţine lucruri, cele trei şi-au dedicat o perioadă bună a existenţei educaţiei, creând chiar o şcoală de fete în oraş, “Lumina”.
“După criza economică din 1899, numeroase familii de evrei din Galaţi au decis să plece din oraş, să-şi caute norocul, fie în Palestina, fie în vestul Europei, fie în cele două Americi. Exodul era atât al localnicilor, cât şi al multora veniţi din alte localităţi, în special din Basarabia, care foloseau Galaţiul ca staţie de tranzit. În general, starea materială a acestor familii era destul de precară. Mulţi rămâneau o perioadă mai lungă în oraş sau se stabileau aici definitiv. Pentru copiii lor, care nu cunoşteau bine limba română sau erau chiar analfabeţi, se impunea crearea unui mijloc de învăţământ şi educaţie. Această situaţie a determinat un grup de domnişoare evreice din localitate, în frunte cu surorile Schwartz – Antonia, Rovena şi Emilia – să pună bazele Societăţii «Lumina» în februarie 1901, cu scop caritabil şi educativ, «pentru ajutorarea, instruirea şi îndrumarea spre meserii practice a copilelor sărace din Galaţi»”, arată, în “Donaţia Schwartz (scrisori, fotografii, autografe) – O comoară dăruită Bibliotecii V.A. Urechia”, autoarea Violeta Ionescu.
Discutau despre locul femeii în societate şi despre astronomie
Pentru elevele lor, tinerele le cereau sfaturi oamenilor de cultură privind problemele societăţii de atunci. Unii dintre ei le răspundeau în trei rânduri, alţii le scriau epistole întregi pe temele solicitate de ele, cum ar fi locul femeii în societate, literatură ori astronomie.
De acest ultim domeniu era pasionată Antonia, cea mai mare dintre surorile Schwartz, care s-a stins din viaţă în 1912, la o vârstă necunoscută, întrucât nu s-a aflat anul în care aceasta era născută. Şi discuţiile ce aveau ca subiect antisemitismul au ocupat un loc important în corespondenţa asiduă a celor trei surori cu origini evreieşti.
În scrisorile lor, tinerele povesteau cum zeci de evrei au fost alungaţi în 1900 din propriile case şi constrânşi să se ascundă în cimitire sau sinagogi. Rovena chiar l-a rugat pe Zola să facă publică drama semenilor ei din Galaţi în ziarul “Aurora”, în care publicase şi el un articol despre cazul controversat al unui evreu condamnat pentru trădare în Franţa. Din cei 60.000 de locuitori pe care îi avea Galaţiul atunci, 13.000 erau evrei.
“Sfatul meu este că ar trebui să-mi citiţi opera atunci când părinţii sau soţii vă vor permite lucrul acesta”, era recomandarea transmisă de însuşi Émile Zola (1840-1902), într-un mesaj adresat Rovenei în 1893.
Iar Alexandre Dumas fiul (1824-1895), cu doar câteva luni înainte să moară, îi scria Antoniei despre dragoste: “Cine a iubit de două ori nu a iubit niciodată”.
Acestea sunt doar două fraze extrase din scrisorile marilor oameni de litere către surorile Schwartz, dar ilustrează perfect faptul că subiectele de discuţie erau incredibil de variate.
Când solicitau poze, erau refuzate politicos
Antonia, Rovena şi Emilia le solicitau şi poze “colaboratorilor” lor, însă de cele mai multe ori erau refuzate politicos.
“La vârsta mea, mai bine nu mai deranjăm soarele să-şi fixeze razele pe placa obiectivului”, le-a răspuns, pe 3 ianuarie 1896, Jules Verne (1828- 1905), autor al romanelor “Copiii căpitanului Grant” sau “Ocolul Pământului în 80 de zile”.
La fel de elegant le-a respins cererea şi Mark Twain (1835-1910), răspunzându-le, în limba engleză, că nu are fotografii cu el, dar oferindu-se să le dea un autograf.
Le-au luat adresele din «Paginii aurii»
Cum au reuşit tinerele românce să ia legătura cu aceste mari personalităţi literare?
“Probabil că aveau Tout Paris sau Paris Hachette, două cataloage gen «Paginii aurii», de referinţă în acea vreme, pline de informaţii cu date personale”, a concluzionat profesorul Hervé Duchêne, de la Univeristatea din Bourgogne, după ce a analizat 12 scrisori ale Rovenei, depuse la Biblioteca Méjanes dAix-en-Provence, din Franţa.

Urmărește-ne pe Google News