Amintiri frumoase din timpul misiunilor umanitare! Adrian Iovan îl răsfăța cu mici de la Cocoșatu’ pe doctorul-erou

Pe data de 6 ianuarie Adrian Iovan fusese chemat să efectueze o cursă către Baia Mare, de unde trebuia să aducă la Bucureşti ficatul unui bărbat aflat în moarte cerebrală. Cineva aşteapta acest transplant de ani buni, iar acum avea o nouă şansă la viaţă. Era pe la orele amiezii, iar pilotul se pregătea pentru un zbor de zi şi unul de noapte, dar şi pentru nenumărate ore de aşteptare, până când medicii finalizau operaţia de prelevare şi de pregătire a organelor. Ne-a răspuns la telefon cu jovialitatea obişnuită şi, printre multele nimicuri pe care le vorbeam ca între doi vechi prieteni, Adrian Iovan ne-a spus că se pregăteşte de cursă şi că mai are la dispoziţie maximum o oră: “Luăm de la Baia Mare un ficat, de la cineva aflat în moarte cerebrală, şi-l aducem la Bucureşti. Bietul om, ce e viaţa! Ficatul lui vine la Bucureşti, rinichii ajung la Timişoara, restul nu mai ştiu, prin ţară, pe unde mai este nevoie de o cornee sau de altceva”, ne-a destăinuit, la acea vreme, pilotul Adrian Iovan. Din păcate, medicul n-a reuşit să-l salveze Pentru fiecare cursă, pilotul se prezenta la Băneasa cu mai bine de două ore înainte de plecare şi avea grijă ca totul să fie pus la punct până la sosirea medicilor, care-i deveniseră, în timp, prieteni de suflet. Fiindcă era mai mare decât ei cu ani buni, Adrian îi aştepta cu pacheţelul de mâncare, ştiind că unii dintre doctori veneau într- o fugă direct din sala de operaţii sau din gărzi interminabile: “Trebuie să ajungă acum medicul de la Fundeni (n.r. - Radu Zamfir) care, vai de el, săracul, n-a apucat să mănânce nimic astăzi. Îi cumpăr nişte mititei, de aici, de la Cocoşatu’, îi fac cinste, că-i plac mult şi e mai mereu rupt de foame”, ne-a povestit el amuzat. Odată ajunşi la destinaţie, pentru Iovan urmau lungile ore de aşteptare: “Câteva ore zburăm, cât mai stăm p-acolo, facem noaptea albă, iar până dimineaţă pacientul de la Bucureşti are un ficat nou”, povestea el, mulţumit că munca lui nu era în zadar. “Şi nu vă e greu să plecaţi pe vremea asta, noaptea?”, l-am chestionat. “Ce să fac, dacă asta e şansa pe care mi-a dat-o guvernul Boc? Să nu am o pensie liniştită? Dar măcar mă bucur că salvez nişte vieţi”, a venit răspunsul lui. L-am întrebat dacă n-ar dori să facem un reportaj pe marginea acestui subiect: “Putem, mai vorbim. Pa, sărut-mâna! A venit doctorul de la Fundeni (n.r. - Radu Zamfir)”. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la bunul nostru prieten, neştiind că va urma să povestim despre pilotul Adrian Iovan la timpul trecut. A făcut 30 de zboruri în scop umanitar, a salvat 30 de vieţi... Ironia sorţii a făcut ca după teribilul accident, acelaşi medic de care Adrian avusese grijă ca de copilul lui să facă o declaraţie înspăimântătoare, cu ochii plini de lacrimi: “Ne-am prăbuşit şi, cum ne-am mai dezmeticit un pic, l-am auzit pe Adrian cum se văita... M-a rugat să-l scot dintre fiare. Era conştient. Am încercat, dar n-am reuşit...”.