Cum v-aţi apropiat?
Nu a fost nimic premeditat. Totul a decurs firesc, în timp. Eram colegi la „Inimă de țigan”, ne vedeam în Buftea, am început să vorbim, am descoperit că avem destule lucruri în comun si cu timpul… m-a prostit! :)
Acum locuiţi împreună?
Da, locuim de multă vreme împreună. Trebuia să testăm înainte să ne luăm pe semnatură.
E adevărat ce s-a scris: nu te lasă Cabral să porţi fuste scurte?
A fost o glumă. Între noi nu s-a pus niciodată problema de reguli vestimentare. Nici eu nu sunt exibiționistă și nici el nu mă ține legată de calorifer. Ne îmbrăcăm fiecare cum dorim și doar ne sfătuim unul pe celălalt pe tema asta.
E gelos? Dar tu?
Amândoi suntem geloși. Dar păstrăm mereu limita decenței. Atâta timp cât admiratorii sau admiratoarele nu sunt o amenințare pentru relația noastră, asemenea discuții nu-ți au rostul.
Te-a cerut de soţie în direct. Te aşteptai? Înainte de aceasta aţi vorbit vreodată despre căsătorie?
Nu m-a cerut în direct. M-a cerut la ai mei acasă, sub balcon. La tv doar a anunțat că va face lucrul asta. După aproape 3 ani de relație firește că vorbiserăm despre căsătorie de mai multe ori, însă nu poziționaserăm în timp evenimentul. Așa că nu mă așteptam să aleagă acea seară.
Unde erai când el spunea la tv că vine să te ceară de soţie?
În mașină, în drum spre casa alor mei.
Te-a cerut de soţie într-un mod inedit… a căzut în genunchi în faţa blocului… Nu au ieşit vecinii afară?
Au ieșit destui. Sau mai bine spus destule, pentru că vecinele au fost mai impresionate de gestul lui. Mai ales că vecinii au fost avertizați în direct. Și pe deasupra mai era și 12 noaptea și el deranja ordinea publică…
Până acum ai fost mireasă dar în telenovelă. Ai emoţii?
În telenovelă nu se pune. Firește că am emoții, iar ele se amplifică pe măsură ce se apropie evenimentul.
Cum vrei să arate rochia ta de mireasă? Ai cumpărat-o? Comandat-o?
Va fi sigur lungă, albă, decentă! Și foarte frumoasă. Prietena mea, Deea Buzdugan (Deea Atelier) îmi va face rochia de mireasă.
Unde o să mergeţi în luna de miere?
Încă negociem.
Îşi doreşti copii? Câţi? Băiat sau fată?
Sunt tânără, sănătoasă, muncesc. Firește că îmi doresc copii. Dar toate se întâmplă la timpul potrivit.
Ce părere ai de Cabral că a invitat-o pe fosta soţie la nunta voastră?
Ei au un copil împreună de care cu siguranță vor avea bine grijă toată viața. Iar eu am încurajat întotdeauna orice initțiativă bună legată de creșterea lui Inoke.
Care e relaţia ta cu fetiţa lui?
Inoke este informată de toate deciziile părinților ei. Ea are o mamă și un tată, care o iubesc foarte mult și care o cresc și o educă frumos, așa cum trebuie. Eu sunt simplu Andreea, iar relația noastră este bună.
Ce faci în timpul liber?
Mă bucur că a ieșit în sfârsit soarele. Vreau să mă reapuc de karting și abia aștept să ies cu rolele și cu Pit (câinele lup al ei – n.r.) în parc. Prefer activitățile în aer liber decât pe cele din sala de sport.
Îl ţii la cură pe Cabral?
Nu e lacăt pe frigider. Cabral a înțeles că un regim alimentar sănătos este o alegere potrivită. Nu se înfometează, doar își alege corect alimentele.
Ai vreun vis neîmplinit?
Normal că am. Am 25 de ani, e timp…
Care din roluri crezi că te-a pus mai mult în valoare?
Cred că este minunat să ai șansa să interpretezi tipologii diferite. De aici vine provocarea, așa se perseverează. M-am bucurat de fiecare rol pe care l-am avut și din fiecare proiect la care am lucrat am învățat câte ceva diferit. Cât despre prestația mea actoricească, nu sunt eu în măsură să-mi dau cu părerea. Și nici nu-mi doresc lucrul ăsta.
O păţanie, ceva de la filmare….
La secvențele de anul ăsta cu gașca de Dorobanți s-a ras mult. Am improvizat, ne-am jucat cu personajele noastre, le-am atribuit în mod susținut chiar și greșeli de limba română, încercând să facem niște scene bune de comedie. De multe ori, atunci când repetăm textul și când veneam fiecare cu idei și sugestii de replici sau de situații, la prima lectură textul nu se putea citi de atâta râs. Și nu se înțelegea mare lucru din ce spuneam până nu ajungeam la a 4-5-a lectură. Noroc că până la filmare ne obișnuiam cu ”prostiile” pe care le scoteam pe gură.