Libertatea: Vorbiţi-ne despre Hardy. Cum l-aţi cunoscut?
Dave Bike: Hardy Chauncey a fost recrutat de colegiul nostru pentru că era un tânăr cu mult potenţial, un jucător extrem de talentat. I-am dat o şansă să primească o educaţie bună şi, chiar dacă a avut suişuri şi coborâşuri în acest timp, cred că a fost o perioadă reuşită pentru el.
Putea ajunge în NBA?
Nu cred. Nu pentru că nu ar fi avut talentul necesar, ci din cauza fizicului său firav. Era foarte talentat, dar un pic leneş. Dacă alţi baschetbalişti stăteau prea mult în sala de forţă, lui nu-i plăcea să se antreneze acolo. În plus, noi aveam aşteptări extrem de mari de la el, dar pe perioada facultăţii el s-a apucat şi de cântat rap şi poate nu s-a dedicat baschetului atât cât ar fi trebuit.
Despre familia lui ce ne puteţi spune?
Mama lui l-a crescut singură. E o femeie extrem de credincioasă, care l-a iubit enorm. Mai are două surori, una, în primul an la facultate şi cealaltă, în primul an la liceu. Ştiu că Hardy le trimitea lunar nişte bani din România, pentru că provine dintr-o familie foarte săracă şi aveau nevoie de acest ajutor. Am vorbit azi (n.r. – miercuri) cu mama sa şi era distrusă, m-a afectat foarte tare starea în care era aceasta. Mi-a spus că discutaseră cu o zi înainte ca el să moară şi au încheiat spunându- şi reciproc “Te iubesc”.
Era o persoană violentă?
Nu, cât a jucat la noi nu s-a bătut cu nimeni şi nu a sărit niciodată la bătaie. 10 meciuri nu a evoluat din cauza pedepselor. De multe ori, când nu respecta programul, îmi venea să-l bat! Dar era un copil bun şi am luptat mereu să scot totul din el. Am văzut în el un potenţial uriaş.
«Trebuie să savureze jocul»
Ce le transmiteţi colegilor de echipă de la CSŞ Giurgiu?
Le spun că e important să formeze o echipă şi să încerce să câştige fiecare meci, dar în viaţă există lucruri mult mai importante decât sportul. Trebuie să savureze jocul, dar să nu neglijeze familia şi persoanele iubite.