Antreprenoriat cu tetrapareză spastică | Puterea de a merge mai departe

Traian Stanciu este un fost şi viitor antreprenor. În 2014, după ce Teaser, buticul de publicitate pe care îl conducea, alături de alţi doi parteneri, prieteni buni din copilărie, şi-a închis porţile, a hotărât că este vremea să-şi acorde timp şi pentru el. S-a relaxat, dar nu a intrat chiar într-o perioadă sabatică. Specialist în copywriting şi în design grafic, Stanciu a continuat să-şi ajute prietenii care apelau la cunoştinţele lui. În 2015 a început să lucreze cu Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR), instituţie la care a fost director executiv între 2003 şi 2004. “Am lucrat într-un proiect finanţat din bani europeni şi am colaborat cu cei de la ONPHR până la sfârşitul anului trecut. Am contribuit la dezvoltarea unei structuri de economie socială – un magazin online, care se ocupă cu vânzarea anumitor servicii şi produse”, afirmă tânărul. La sfârşitul primei colaborări cu ONPHR, în 2004, Stanciu a înfiinţat Teaser. “Ideea Teaser s-a născut la o cafea, băută împreună cu foştii mei parteneri din firmă, actualii mei prieteni. Atunci am hotărât că trebuie să facem ceva cu vieţile noastre. Publicitatea era ceva atât de cool în 2004, încât ni s-a părut genial să facem o agenţie de publicitate”, îşi aminteşte Stanciu. Afacerea s-a dezvoltat, iar în perioada de maximum a ajuns la opt angajaţi.
Criza le-a afectat afacerea
Teaser a început, în 2011, să aibă probleme financiare. Companiile au tăiat sau chiar au eliminat bugetele, pe fondul efectelor crizei financiare. Iar clienţii agenţiei nu au mai plătit sau, dacă au făcut-o, şi-au achitat datoriile parţial ori cu foarte mare întârziere. “Toţi banii pe care am reuşit să-i strângem până în 2011 i-am spart când a venit criza şi de aceea am putut să rezistăm până în 2014”, mărturiseşte creativul.
Ideile bat dizabilităţile
Traian Stanciu s-a născut cu tetrapareză spastică, o formă de paralizie cerebrală, care afectează activitatea mâinilor şi a picioarelor, precum şi vorbirea. Până la 6-7 ani a trecut prin patru operaţii şi prin sute sau mii de ore de gimnastică. “Teoretic, toate lucrurile astea m-au ajutat să am gradul de independenţă pe care îl am acum”, menţionează Stanciu. Poate să meargă, deşi cu dificultate, şi poate să-şi folosească, parţial, mâinile. Îi place să spună că are un grad foarte mare de independenţă, dar admite că unele lucruri le poate face mult mai rapid dacă este ajutat. Este bucuros că nu trebuie să se deplaseze într-un fotoliu rulant, chiar dacă mijlocul lui de transport este taximetrul, care îl costă circa 100 de euro lunar.
Viitor în antreprenoriat
Tânărul vrea ca până la sfârşitul lui ianuarie, în 2016, să înceapă un alt proiect. Deocamdată, nu ştie ce anume, dar, cu siguranţă, va fi în calitate de antreprenor. “Vreau să pornesc o chestie determinată de pasiune şi mai puţin de venituri potenţiale. Bineînţeles că aş putea să mă angajez şi într-o multinaţională, dar nu vreau asta, pentru că nu sunt făcut să fiu un bun angajat. Cel mai probabil, o să-mi mai pun ficatul la bătaie pentru încă nişte ani, în care o să dorm puţin, dar măcar o să ştiu că fac ce îmi place”, subliniază Stanciu. El spune că mai are suficientă putere încât să o ia de la capăt.
Vezi mai multe pe cariera.ejobs.ro

Urmărește-ne pe Google News