Astăzi, de Sfântul Andrei, începe pregătirea Sorcovei!

A fost răstignit pe o cruce în formă de X

Sfântul Apostol Andrei s-ar fi născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi erau pescari, iar Iisus i-a chemat spre apostolat. Se cunoaşte faptul ca Sfântul Andrei a făcut cel puţin patru călătorii misionare. Într-una dintre ele a ajuns şi în nordul Mării Negre, coborând apoi spre vestul Pontului Euxin, în Dobrogea noastră. După ce şi-a îndeplinit apostolatul în ţinuturile geto-dacilor, s-a îndreptat spre Bizanţ, prin Macedonia şi Tesalia, ajungând la Patras, în cetatea Ahaia, unde a fost răstignit pe o cruce în forma literei X. Există surse care susţin că martirizarea sa ar fi fost cauzată şi de suspiciunea că ar fi fost iscoadă a dacilor. Nu se cunoaşte data martirizării. Unii istorici o fixează în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64 – 67, alţii, în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian (81-96).

Apostolul dacilor, apostolul lupilor

Pentru români, numele Apostolului Andrei este legat de lupi, care l-ar fi însoţit în peregrinările sale prin Dacia. În unele variante, este vorba despre un lup alb. Specialiştii presupun că numele “Apostolul Lupilor” a rezultat din suprapunerea sărbătorii Sfântului Andrei peste cea a unei vechi divinităţi dacice, personificare a lupului.
Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei cât timp a propovăduit pe teritoriul dacic se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, în judeţul Constanţa, la poalele unui deal acoperit cu o pădure de tei. În peşteră, într-o nişă, se află un fel de pat scobit în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. Poezia populară prezintă – desigur, anacronic şi deformat – întâlnirea Apostolului cu elita Daciei: “La schitul din tei/ Crucea lui Andrei/ Cine că-mi venea/ Şi descăleca?/ Venea Decebal/ Călăre pe-un cal/ Sfinţii că-mi găsea/ Cu ei cămi vorbea/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-şi făcea (…)”. Este greu de crezut că putea fi vorba despre Decebal însuşi, deoarece acesta a devenit rege în anul 87, mult după ce Sfântul Andrei plecase din Dacia. Versurile descriu însă destul de bine locaţia peşterii şi faptul că dacii erau, la acea vreme, păgâni. Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României.

Urmărește-ne pe Google News