Băiatul care nu poate spune «mama» | Sergiu Mihai, de 4 ani, suferă de autism şi are nevoie de 6.000 de euro pentru o terapie specială

A avut doar 1,3 kilograme la naştere, dar a crescut după aceea cât zece. Doar că venirea pe lumea aceasta, acum 4 ani, a fost însoţită pentru Sergiu Mihai şi de un defect: o gaură, o despicătură în cerul gurii care l-a chinuit la supt, la mâncat şi mai târziu, la vorbit. În plus, anomalia i-a creat mereu alte şi alte probleme, de la infecţii respiratorii, la obturarea canalelor auditive. Din cauza greutăţii mici, dar şi a răcelilor aproape continue, n-a putut fi operat la vârsta de 4 luni, când o intervenţie chirurgicală i-ar fi putut reda cursul normal al creşterii şi al copilăriei. Al vieţii, însăşi. Astfel, Sergiu a crescut “mut ca o lebădă”. Doar privind lumea, pe mama, pe tata, prin ochii lui albaştri ca o rugăciune senină. Abia toamna trecută băieţelul a fost operat de acea despicătură nenorocită, palatoschizis, pe numele ei medical. Însă răul produs de aceasta se amplificase, Sergiu fiind diagnosticat deja şi cu autism infantil. Micuţul nu poate comunica, nu vorbeşte, dar a învăţat că a-şi strânge mama sau tatăl în braţe şi a le mângâia chipurile ori a le săruta obrajii e ca şi când le-ar spune, în limbajul oamenilor normali, “Te iubesc!”. Apoi se uită la părinţii săi cu privirea aceea de înger coborât din icoane, de parcă i-ar ruga: “Ajutaţi-mă!”. Acum, Sergiu, împreună cu psihologii, se chinuieşte să intre în lumea celor care vorbesc ori îşi exprimă trăirile interioare, firesc, către ceilalţi. Dar terapia de care are nevoie copilul este una specială şi scumpă. 6.000 de euro, pentru un an de şedinţe specializate a câte două ore, câte trei pe săptămână, făcute cu un psihoterapeut. Numai că părinţii lui Sergiu, greu încercaţi, nu au resursele necesare pentru aceasta, fiecare dintre ei fiind acum şomer, după ce mama a lucrat în învăţământ, iar tatăl, în construcţii. Aşa că, cine ştie, poate că oameni inimoşi îl vor ajuta pe Sergiu să poată zâmbi, chiar dacă acum o face doar ridicându-şi colţurile gurii cu două degete. Şi-l vor ajuta să poată spune “mama” şi “tata”. Sau “Eu sunt Sergiu şi vă mulţumesc”.