Basarabia, pierdută după bătălia din (Las) Fierbinți | EXCLUSIV

Este vorba despre o luptă între ruşi şi turci, câştigată de primii, bătălie în urma căreia Constantin Ipsilanti a fost uns domnitor în Moldova. Constantin Ipsilanti a fost fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti şi tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul. Şi-a început cariera ca dragoman al Porţii, pe vremea celei de-a doua domnii a tatălui său în Ţara Românească (1769 -1797). Făcând, în această calitate, numeroase servicii Rusiei şi Angliei, adversarele Franţei, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Dat însă jos în 1801, Constantin Ipsilanti merge la Constantinopol şi continuă cu uneltirile în favoarea Moscovei. Convenţia ruso-turcă din 1802 a dat drept ruşilor să se amestece în numirea, menţinerea şi destituirea domnilor din Ţările Române, prevăzându- se tot în interes moscovit şi fixarea domniilor pe o perioadă de 7 ani. În aceste condiţii, Constantin a ajuns pe tronul Ţării Româneşti. La început, ca om al Rusiei, i-a rechemat pe exilaţi şi a achitat datoriile ţării la Constantinopol. Poarta a înţeles trădarea lui Constantin, care trăgea sforile ca Principatele române să intre sub influenţa rusească, l-a destituit şi a-ncercat chiar să-l omoare, dar Ipsilanti a prins de veste, a fugit şi... s-a ascuns. Tratatul care ne-a ciuntit ţara s-a parafat în 1812 La scurt timp a izbucnit Războiul ruso-turc, în urma căruia ruşii au ocupat Ţările Române şi Bucureştiul, după bătălia pe care au câştigat-o, pe 25 decembrie 1806, la... Fierbinţi! Constantin iar a căzut în picioare şi a revenit la conducere, fiind însărcinat, din nou, cu administrarea Moldovei. Începând cu această victorie de la Fierbinţi - noi îl ştim acum mai ales drept “Las Fierbinţi” -, războiul s-a derulat în favoarea ruşilor, ajutorul financiar al lui Ipsilanti în acest sens fiind unul consistent. În acest context, la 28 mai 1812, feldmareşalul Mihail Illarionovici Golenişcev- Kutuzov a semnat Pacea de la Bucureşti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia, ca să păstreze influenţa asupra restului Moldovei şi Ţării Româneşti. Tratatul a fost aprobat de ţarul Alexandru I la data de 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanşarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene. Aşa am pierdut Basarabia, pe care ruşii au considerat- o, din 1812 încoace, ca fiind a lor... Napoleon ne-ar fi putut salva teritoriile istorice Pentru a înţelege Războiul ruso-turc dintre 1806-1812, trebuie să-l integrăm în contextul european al epocii. “Este epoca războaielor napoleoniene, iar între 1805 şi 1812 Napoleon s-a aflat în război cu Rusia. Când era în război cu ruşii, Napoleon îi încuraja pe turci să continuie războiul cu ţarul; când cădea la pace cu Rusia, împăratul francez era mai relaxat”, ne-a explicat istoricul Dan Falcan. Sultanul adopta aceeaşi atitudine: când ţarul Alexandru se lupta cu Napoleon era dur, când ţarul şi Napoleon se împăcau, devenea mai concesiv. Războiul dintre 1806- 1812 a fost unul cu multe întreruperi, cu armistiţii şi bătălii câştigate de ruşi, dar sultanul nu voia să încheie pacea, fiindcă aştepta tot timpul sprijinul lui Napoleon. “Basarabia a fost cedată aiurea, turcii trebuiau să mai aştepte până când Napoleon a intrat în Rusia, în iunie 1812, şi n-ar mai fi cedat nimic; ruşii erau dispuşi să încheie pacea fără anexări de teritorii”, a mai spus Dan Falcan.