Proiectele – deja vehement contestate atât de sindicate, cât şi de patronatele româneşti – n-au făcut obiectul unei reale dezbateri publice şi nici cel puţin al unei autentice confruntări de idei între iniţiator, Ministerul Muncii, şi organizaţiile partenerilor sociali. Noul Cod va fi, practic, un dictat guvernamental, conţinând prevederi care nu vor armoniza raporturile de muncă, ci, dimpotrivă, vor constitui sursa unor convulsii sociale. În viziunea Puterii, angajarea va fi mult mai dificilă, iar concedierea mult mai lejeră, lăsând uşa deschisă bunului plac al unor angajatori. Activitatea sindicală (inclusiv protestele, grevele) va fi obstaculată. Practic, se va institui o atmosferă de căluş în gură, ignorându-se în mare măsură drepturile salariaţilor.
O legislaţie de o asemenea importanţă economică şi socială e de neconceput în afara unei largi dezbateri publice şi, mai ales, parlamentare. Există nu riscul, ci certitudinea unui nou avorton legislativ, aşa cum s-a întâmplat şi cu normativele din zona justiţiei. Totuşi, Guvernul nu pare a fi impacientat. Mai mult, tot mai suficient şi mai arogant, sub pavăza indicaţiei lui Traian Băsescu, Boc a anunţat că şi Codul Muncii va fi impus prin angajarea răspunderii guvernamentale. România, stat de drept? Ce-i aia?!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro