Ella Dumitru a câştigat o căruţă de bani la «Dansez pentru tine», dar nu a văzut nici un sfanţ! Mama ei i-a tocat premiul de 60.000 € și acum spală WC-uri în Londra

Libertatea: Ella, locuieşti în Anglia… Când ai decis să te duci acolo şi de ce?Ella Dumitru: În urmă cu vreo 4 luni. Cineva m-a ajutat financiar cât timp am fost în Bucureşti. Cum în România e greu, cu sau fără noroc, am decis că aici aş putea, financiar, să îi dau banii înapoi persoanei în cauză. Evident, nu a ieşit aşa. În ce oraş locuieşti acum?Northampton. Chiar am început să mă ataşez de oraş în sine şi de oamenii cu care m-am întâlnit aici. Cine te-a ajutat când ai ajuns acolo? Ai avut vreun sprijin?Persoana de care ziceam iniţial. Dar masca bunului samaritean i-a picat repede de pe chip. Trebuie să recunosc, totuşi,cineva acolo sus probabil că ori mă iubeşte, ori i s-a făcut milă de mine, căci mi-a pus în cale nişte oameni absolut geniali. Stai cu chirie? Dacă da, cât plăteşti?Momentan,nu. Din punctul ăsta de vedere, sunt ajutată. Plănuiesc să mă mut singură, dar momentan, să mă pun bine pe picioare. Pe urmă, unde m-o duce viaţa. Am învăţat să nu mă împotrivesc. Lucrurile tind să meargă mai bine când mergi cu "flow"-ul, să zic aşa. Vorbeai engleză bine când ai plecat, sau ai învăţat-o pe parcurs, acolo?Engleza a fost tot timpul unul dintre atuurile mele. Şi amuzant e că am învăţat-o din desene animate şi filme mai mult decât am învăţat-o în şcoală. Cum au fost primele săptămâni în Anglia? Ai avut probleme de acomodare?Nu chiar. A fost mai mult timiditatea care m-a reţinut decât în sine conceptul de nou. Consider că Anglia e mult mai pe gustul meu şi mă potrivesc mai bine peisajului britanic decât celui românesc. Ai primit propuneri indecente de la patroni, cum se face în România, dacă eşti o fată sexy şi frumoasă? Ştii şi tu că aşa fac cam toţi…Surprinzător, nu. În România, m-am confruntat cu problema asta în Bucureşti. Iar ca răsplată pentru faptul că am ţinut mai mult la mândria mea decât la "beneficiile" oferite şi l-am refuzat pe acel şef, m-am trezit cu cuţitul pus la gât. Din ce s-a scris pe aici, se pare că acolo ai fi trăit dezamăgirea de a nu te angaja ca babysitter, ci ai ajuns să faci videochat. Mama ta aşa a declarat pentru un ziar. Aşa este?Videochat am făcut şi în Bucureşti. Deşi am preferat să ţin asta pentru mine, aş pune problema astfel: între a avea opţiunea să controlezi ce se întâmplă în jurul tău, iar în cazul unei inconvenienţe, doar să închizi camera de filmat şi a risca să fii ameninţat cu un cuţit, cum am menţionat, mă întreb multă lume ce ar alege. Controlul sau riscul? Videochatul poate fi o ocupaţie bănoasă, pentru majoritatea fetelor. De ce nu ai reuşit să rămâi în această activitate? Nu şi-a plăcut?Este evident că nu mi-a plăcut. Nu am fost niciodată genul superficial şi, deşi a fost cea mai bună opţiune în momentele acelea, acum am libertatea de a alege. Şi prefer să spăl toalete într-un restaurant decât să mă întorc la videochat. Nu am nimic împotriva videochat-ului şi chiar le respect pe cele care reuşesc să îşi facă un venit din activitatea asta. Frumuseţea se evaporă repede. Dacă fetele reuşesc să prindă aburul înainte să dispară permanent, jos pălăria! Cam cât câştigai din această activitate?Îndeajuns cât să supravieţuiesc. Nefiind ceva care m-a fascinat ca activitate şi nici prin potenţialul financiar, nu pot zice că m-am implicat "trup şi suflet". Ai ajuns să speli toalete. Să munceşti nu e o ruşine. Dar cum ai ajuns ca tocmai tu, o fată tânără şi superbă, să faci asta? Literalmente, nu fac asta. Dar lucrez în domeniul curăţeniei. De ce fac asta? Cum ai zis, munca nu e o ruşine. Câte ore munceşti pe zi şi cât câştigi din asta? Ai salariu lunar?Nu am salariu fix. Nu este exact muncă pe contract, ci "cash in hand". Uneori este de lucru, alteori, nu. Revenind la mama ta. Ea spune că ai pierdut procesul în care ii cereai un sfert din cele 60.000 de euro. E adevărat? Ai pierdut procesul, sau ai renunţat de bunăvoie la bani?Am renunţat. Plănuiam deja să părăsesc Hunedoara. La un moment dat, pur şi simplu nu m-am mai deranjat. Banii, cum vin, se duc. Se fac alţii. Nu zic că e uşor, dar subliniez că nu e imposibil Când a început să de degradeze relaţia cu mama ta şi de ce?  Tu ai participat la “Dansez pentru tine” ca să îţi ajuţi familia…Nu cred că relaţia între mine şi ea s-a degradat. Pur şi simplu, nu e chimie între noi, să zic. O iubesc şi o voi iubi mereu. Nimic şi nimeni nu va schimba asta. Mama ta a spus că te-a chemat acasă şi că ti-a trimis medicamente. Dar că tu nu ai vrut să revii aici. Aşa e?Momentan, nu vad ce aş putea face acolo. Să stau pe spatele ei, nu am nevoie. Sunt copil mare. Nu crezi că ar fi mai bine să te întorci aici, unde bănuiesc că ţi-ar fi mai uşor să găseşti un job, să apelezi la cunoştinţele tale din România… Sau nu ai unde sta?De stat, aş avea unde sta. Bănuiesc că sentimentul de "acasă" ce l-am găsit aici mă reţine să mă întorc. Probabil, faptul că nu am zâmbit atât de mult în viaţa mea este un alt factor care mă reţine aici. Mai vrei să locuieşti vreodată alături de mama ta?Prefer să am viaţa mea. Şi nu are nimic de a face cu relaţia mea cu ea. E pur şi simplu nevoia mea personală de a avea spaţiul meu şi de a reuşi pe forţe proprii. Probabil vreun complex de inferioritate care mă împinge să îmi dovedesc mie că pot. Ea spune că tatăl tău a suferit un atac cerebral când a aflat că ai picat admiterea la Facultatea de Teatru. Cum comentezi?Mie mi-a spus că aparent, conform doctorilor, el a avut mereu un cheag de sânge pe lobul frontal, care risca oricând să declanşeze un atac cerebral. Nu pot să îmi asum o vină ce nu ţine direct de mine. Dar, desigur, e mai uşor să găsim un ţap ispăşitor, nu? Cu tatal tău vitreg în ce relaţie ai fost până să câştigi premiul? S-a schimbat relaţia după ce ai câştigat? Ai simţit că vrea să profite de pe urma ta, alături de mama ta?Nu cred că pot descrie relaţia mea cu el mai bine decât "jocul de-a şoarecele şi pisica". Un ping-pong de acuzaţii, cu mama drept arbitru. Cu cei din MediaPro ai încercat să iei legătura? Să le ceri un sfat sau chiar un ajutor? Ai câştigat, totuşi, un show organizat de ei… mă gândesc că ar fi putut să te direcţioneze în vreun fel.Aici, consider că eu am greşit. Am întrebat o dată, de două ori. Dar fiind mai timidă şi mai închistată din fire pe atunci, a rămas doar la nivel de rugăminte. Şi de aici, am învăţat eu că, într-adevăr, cu ruşinea se moare de foame. Cum arată o zi obişnuită de a ta în UK? Ce faci, concret? Timpul liber cum ţi-l petreci?Când e de lucru, lucrez. În timpul liber, îmi place să mă răsfăţ. Citesc, desenez, scriu, mă uit la un film, dansez prin casă. Depinde. Variază în funcţie de stare, de vreme şi de persoanele care au timp liber în jurul meu.