Liber la cuvânt | Caţavencu trăieşte printre noi

Fără nici un dubiu, trăim încă sub zodia, sub spectrul lui Caragiale. Opera lui Caragiale este atât de actuală, încât izbeşte cu furie şi astăzi. Care să fie misterul? Simplu: Caragiale, urmaşul unor plăcintari greci, nu inventa. Scria de-spre societatea românească simplu, la obiect. Nu-i deloc o comedie, ci o radiografie a unei naţiuni. Capodopera lui, “O scrisoare pierdută”, este un fapt real. Caragiale s-a dus la Târgovişte să-l viziteze pe bunul său prieten Alexandru Vlahuţă, care era suplinitor de limba franceză la gimnaziul “Ienăchiţă Văcărescu”. Acesta i-a povestit tărăşenia, pentru că personajele din “O scrisoare pierdută” chiar au existat în realitate. Vlahuţă i-a relatat toate încurcăturile create de o scrisoare rătăcită. Iar Caragiale a putut să-i cunoască pe eroii comicei întâmplări. Unii presupun chiar că s-a întâlnit cu Nae Caţavencu, cu Pristanda, a fost în vizită la Zoe Trahanache, pentru a-i studia ticurile. Ăs- ta-i adevărul! În perioada interbelică, un ziarist tenace a găsit în casa avocatului Ciornei, căsătorit cu o târgovişteancă, o fotografie a poliţistului Pristanda, unchiul doamnei Ciornei. Da, au existat în realitate Fănică Tipătescu, coana Zoe şi Nae Caţavencu! Pentru satira sa, Caragiale a fost atacat deseori, chiar de unii naţionalişti care au văzut în opera “grecoteiului” mai mult o băşcălie la adresa românilor. Bietul Caragiale nu făcea decât să stenografieze racilele unui popor. Era un biet narator, făcea procese- verbale ale moralităţii dâmboviţene. Nimic nu s-a schimbat! Caţavencu trăieşte printre noi şi zilnic se pierde câte o scrisoare!!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro