Strigătura va fi bine primită, cu condiţia să scoateţi “nasol”- ul din text, să-l înlocuiţi cu termenul “cool”. “Ceai verde fără cofeină aveţi?”. Se putea şi mai rău, există şi precedente dramatice. Legenda spune că un client a cerut odată un Brifcor. Bodyguarzii l-au dus într- un loc mai bun şi mai drept.
“Fiţi amabil, aţi putea să daţi muzica puţin mai încet?”. Sigur că e amabil. Barmanul vă va oferi o pereche de căşti de protecţie sau o pereche de palme de corecţie. Iar în cluburile bune, dacă iei două scatoalce, pe-a treia ţi-o dă gratis.
“Mulţumesc, nu beau alcool, sunt cu maşina”. Nţţţ! Veţi ajunge batjocura celor care pot demonstra oricând că un bolid atinge suta în numai patru sute de whisky.
“Cred că e epidemie de guturai, de ceva, că pe-aici toată lumea îşi trage nasul, poate luăm vreo răceală!”. Răceală n-ai să iei, în schimb iei un pumn în bot de la dealerul de cocaină din incintă, căruia îi periclitezi activitatea profesională prin afirmaţiile tale iresponsabile.
“Cum a reuşit ăla să-i bage mâna ăleia-n pantaloni când dansau? Că uite ce nădragi strâmţi are gagica! Pe vremea mea, nu se întâmplau chestii de-astea!”.
Poate şi pentru că pe vremea ta, în secolul trecut, se purtau pantalonii bufanţi şi era loc să-şi bage mai mulţi mâinile în acelaşi timp. “Nu ştiu de ce-şi pun astea silicoane, chiar au neapărată nevoie?”. Ţi se va răspunde să stai liniştită, că nici ele nu-nţeleg de ce tu nu-ţi pui silicoane, deşi ai avea neapărată nevoie. “Auzi, aia e Oana Roman, mă?”.
Întrebare stupidă, bineînţeles că e Oana Roman. În seara când am fost în club ultima oară, am ascultat melodii nemuritoare de tipul bumpţi-bumpţibumpţi. Toată masa a nechezat orgasmic: “Ooohhh, e DJ Blend!!”.
Am răcnit curioasă: “Cine-i ăla?”. După numai cinci minute în care gogomănia mea s-a propagat ca o ciumă, DJ-ul, aflat sub influenţa băuturilor narcotice, mi-a făcut o dedicaţie personală, în ovaţiile tuturor: “Un albastru infinit”, cu doamna cântecului românesc, Angela Similea.