Ceaușescu plănuia să fugă cu 24 de tone de aur

Generalul Gez, specialist în contrainformaţii, a condus structuri informative româneşti pe teritoriul unor ţări occidentale înainte de Revoluţie şi a fost ordonator de credite, având drept de semnătură pentru conturile structurilor pe care le conducea. Iată ce ne-a povestit: “Pe 3 decembrie, la Malta, se hotărâse deja soarta României: Ceauşescu trebuia să plece. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni au decolat două avioane care au făcut două transporturi secrete, unul către Kiev, altul către Teheran. Fiecare aparat avea la bord câte 12 tone de aur. Primul era destinat ruşilor, ca preţ al libertăţii pentru Ceauşescu. Al doilea trebuia să fie luat câteva zile mai târziu de la Teheran de familia dictatorului, care urma să plece spre Chile, ţară în care să se stabilească. Ruşii voiau o revoluţie de catifea şi în România, fără vărsare de sânge. Astfel, după negocieri cu URSS, pe 17 decembrie, Ceauşescu a declarat că demisionează. Pe 18 a ajuns în capitala Iranului, Teheran, într-o vizită de prietenie”. Generalul Gez susţine că la şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie, în timp ce Timişoara era în plin război civil, Ceauşescu a demisionat, la ora 17.45. “În mod straniu, fila care consemna acel moment a dispărut din stenogramă şi a fost refăcută, din memorie, pe 4 ianuarie 1990, de cea care consemnase datele, Maria Ionescu. În această variantă, Ceauşescu apare cu următoarea declaraţie: “Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci, alegeţi-vă alt secretar general! Pe 18 decembrie, a apărut un articol în Scânteia Tineretului, care dădea semnalul trupelor Securităţii să declanşeze lovitura de stat, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe 20 decembrie, Ceauşescu s-a întors la Bucureşti, convins de anumite structuri, care îl voiau neapărat mort, că totul este sub control în ţară. A urmat ceea ce se ştie, execuţia cuplului dictatorial şi transformarea României în ceea ce vedem cu toţii. De-spre aurul din Teheran nu se mai ştie nimic. Avionul care a făcut transportul în Iran s-a întors gol în data de 4 ianuarie 1990”, ne-a spus generalul Gez.