Acum 98 de ani s-a născut Corneliu Coposu

A făcut 17 ani de temniţă comunistă

 
Instaurarea puterii comuniste a însemnat şi începutul unui calvar de decenii pentru Corneliu Coposu. La 14 iulie 1947 este arestat, împreună cu alţi fruntaşi ai PNŢ în aşa-numita „Înscenare de la Tămădău”, când unui grup de lideri ţărănişti li s-a permis, aparent, să părăsească ţara la bordul unui avion, fiind în schimb arestaţi şi acuzaţi de trădare. Vreme de 9 ani, Coposu a fost ţinut în arest preventiv fără să fie judecat, pentru ca în 1956 să fie condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale”. Următorii opt ani îi petrece într-un regim inuman de izolare şi exterminare, în penitenciarul din Râmnicu-Sărat, iar din 1962 în 1964 are domiciul forţat, în Valea Călmăţui, comuna Rubla, din Bărăgan. Doar excepţionala constituţie fizică, dar şi impresionanta putere morală îl fac să reziste, deşi la eliberarea lui, în 1964, era doar o umbră a bărbatului falnic de odinioară, ajungând la mai puţin de jumătate din greutatea avută înaintea arestării sale. Din păcate, doar un an mai târziu, în 1965, a murit soţia lui, Arlette, ea însăşi arestată şi acuzată  de spionaj, într-un process înscenat, în urma căruia a fost condamnată la 14 ani de închisoare, ani care i-au măcinat iremediabil sănătatea.

Recomandări

Un tată și-a manipulat psihologic fiul pentru a-și demoniza mama. Bărbatul a fost condamnat la închisoare, sentință fără precedent în România

A fost preşedintele PNŢ între 1990-1995

În urmatorii 25 de ani, până la prăbuşirea comunismului, Coposu va fi nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcţii-Montaj Bucureşti, atelierul de tâmplărie mecanică, fiind permanent hărţuit de Securitate. După decembrie 1989, reînfiinţează Partidul Naţional Ţărănesc al cărui preşedinte va fi până la moartea lui. A fost unul dintre iniţiatorii Convenţiei Democrate, o alianţă a partidelor de opoziţie menită să contracareze puterea de stânga condusă de Ion Iliescu. Din păcate, cel supranumit „Seniorul” moare la 11 noiembrie 1995, cu doar un an înainte de a vedea Convenţia ajunsă la guvernare. Peste o sută de mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, la cimitirul Bellu Catolic. Pe de altă parte, el nu a fost nici martor, ulterior, al dezintegrării Conveţiei Democrate, dar şi a PNŢ, partidul abia trăgându-şi răsuflarea şi astăzi, în planul procentelor electorale. Insă, indiferent de soarta partidului său, Corneliu Coposu va rămâne figura emblematică a democraţiei româneşti din primii ani de după Revoluţie şi una dintre cele mai puternice figuri ale anticomunismului.

Urmărește-ne pe Google News