Cronică TV de Simona Catrina: Emisiunile de vară, circul care ne omoară

Bunăoară, nici nu ştiam că TVR difuzează şi acum un fel de “Viaţa satului”, care se numeşte, hepato-sinistru, “Gândeşte verde”. Chestiunea e cu atât mai caraghioasă, cu cât în ţara asta agricultura e deja un sport extrem. Dar, în fond, îi înţelegi, e o emisiune uşor de plesnit în grilă. Un prezentator stă o oră cu o hârţoagă pe genunchi şi ne povesteşte cum e cu puieţii, răsadurile, coropişniţele şi misterele palpitante ale ogoarelor, în general. Incendiar! Te uiţi cu fălcile umflate de admiraţie.
De altfel, mai toate posturile TV sunt îndopate cu emisiuni despre traiul sănătos. Ar trebui să fim un neam de suedezi mai mici, de atleţi cu cracii lungi şi viaţa şi mai lungă. Dar cum se ştie că lucrurile nu prea stau aşa, mai bine mergem la Kanal D – unde, evident, cineva ne dădăceşte să trăim sănătos, că tot vorbeam de cicăleala salvatoare. Emisiunea “Sport, dietă şi-o vedetă” o plimbă pe Florentina Opriş prin cotloanele nemuririi ambulante. Deci, ce să mai facem noi ca să trăim mult? Dar stau şi mă întreb: cât naiba să tot trăim? Cât peştele aspru-auriu (care cică apucă lejer 150 de ani)… aaa, sau mai bine cât peştele încruntat (nu râdeţi, că aşa îi zice), care trece de 200 de primăvăruţe.
Dacă aş trăi atât în lumea asta, şi eu aş fi încruntată. Noroc că sunt în afara oricărui pericol. Apropo, vă daţi seama că scoica Quahog, din Arctica islandică, l-a apucat pe Dimitrie Cantemir? Că astea trăiesc câte 400 de ani. Nu s-or fi plictisit? Eu, de exemplu, mă plictisesc mult mai puţin, când văd – împotriva voinţei mele, doar când mă pedepseşte cineva – emisiunile de la Kanal D, unde, graţie patronatului, sunt invitaţi foarte mulţi turcişori (că nu e frumos să le spunem turcaleţi).
Unul dintre ei e antrenor sau aşa ceva. Şi ne spune să trăim sănătos tun. De care tun? – îmi stătea pe limbă să-l întreb. Ca tunurile de la Plevna? Era un exemplu la întâmplare, nu făceam nici o aluzie cu miros de ranchiună. Ismail ăla sau cum l-o fi chemat ne luminează şi pe noi: “Mult persone mers relaxiare pentru ienergie”, “Tu mers anălize, tu toate anălizele”. Tot respectul meu pentru, vorb-aia, prietenia seculară şi tradiţională româno-turcă (pardon), dar acum înţeleg pe deplin expresia aia cu “Ce n-ai priceput, dragă, ce, eşti turc?”.
Antena Stars (căci nu se poate fără acest post, într-o cronică TV) transmite emisiuni matinale de pe însoritul litoral al Mării Negre. În traducere liberă, o manelăreală penibilă. Vreo două sute de craci sfârâie în pietrişul plajei, în acorduri de manele. Un cântăreţissim din ăsta şi o manelăcioasă slobozesc un cântec tulburător de frumos: “Îmi place mult cum mă atingi/ Lumina repede s-o stingi”, “Deja eu te iubesc de mor/ de acolo, din corasuon” (sic!).
Dar staţi, că vine chintesenţa: “Îndrăgostit din cap până-n picioare, totalitate, mai mult nu se poate”. Şi finalul apoteotic: “Pupăcioaso, ah, tu, pupăcioaso/ Eşti ca platina de fină”. Şi uite aşa, m-am întors în genunchi la TVR, tot la ăia cu răsadniţele şi ciupercăria din agricultură. Şi le-am cerut iertare că am vrut să văd manelişti în loc de gândaci. N-o să se mai întâmple.

Urmărește-ne pe Google News