La TVR, o voce se ambalează cu sete: “Comercianţii care au afaceri la parterul blocurilor cu bulină ar trebui închise”. Comercianţii ar trebui închise? Aşa reiese. Cred că şi arabii din angrouri s-ar arăta oripilaţi de această cât p-aci limbă română.
“Simbolul Iaşiului a revenit din nou la el acasă”, pleaosmăneşte cineva, în duşmănie. Un crainic de la Antena 1 se încăpăţânează să pronunţe “Bareck Obema”, asta pentru că îi e lene să tragă de balamalele gurii ceva mai mult.
“Cu rahat sau ce mai mănâncă omul”, aud pe TVR la un moment dat. Am rămas împăiată. Pe urmă, mi-am dat seama că era ceva scos din context, normal. O doamnă cofetar ne torcea povestea cozonacilor ei.
Am mai adunat un fermecător buchet de relatări nepieritoare, de pe mai multe posturi TV: “Focul a fost pus de o mână criminală, dar expertiza pompierilor nu a confirmat asta”. Şi atunci, cine a decis că a fost un tentacul criminal? Crainicul? “Cozile de la ambasade s-au înăsprit acum, înainte de sărbători”. În ce sens s-au înăsprit? Ofiţerii de la poartă nu-i mai servesc p-ăştia de la coadă cu mititei în chiflă? Îi obligă să-şi aştepte rândul stând ca berzele, într-un picior?
“Se împlinesc 23 de ani de la asasinarea lui Ion Lucian Mihalea”. Mă rog, era Ioan Luchian Mihalea, dar crainicul nici nu se născuse pe vremea tragediei. Şi, probabil, nici prompterul după care silabisea nu era vreo mândrie a tehnologiei.
“Mama e o mară norocoasă… mă scuzaţi, Mara e o mamă norocoasă”. Ne scuzaţi şi pe noi, televiziunea e norocoasă că vă are. Ilie Năstase ar fi făcut tare bine să rămână în loja campionilor şi să nu se lase muşcat de şarpele mondenităţilor televizate. Despre familia lui sclipicioasă are numai cacofonii de laudă: “Ea e mai puternică ca mine (…). Soţia mea e mai puternică ca mine”.
Mai găsim ceva: “Uo substanţă pentru îngrijirea uochilor”, aşa se bosumflă o reclamă. Când sunt atâţia muritori de foame cu dicţie perfectă, ăştia de la agenţiile de publicitate angajează turtitori din ăştia de vocale.
La Naţional TV, Anca Ţurcaşiu se autodescrie abil în faţa Corinei Chiriac. Despre falsa modestie a Ancăi am mai discutat, e un modus vivendi foarte drag fiinţei ei. Aparent, este de-o inocenţă înduioşătoare, dar dincolo de aspectul de frunzuliţă împroşcată cu roua cristalină, fata ştie foarte bine ce face.
A aterizat în platou şi Petre Geambaşu, cu o melodie chicioasă italiană. Când a isprăvit de cântat, a glăsuit ceva live, cu o răguşeală cumplită. Asta în caz că mai spera cineva că n-a făcut playback.