Experimentele au pornit de la Samson
“«Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea…» Aceste versuri eminesciene, inspirate de povestea biblică a lui Samson şi a iubitei sale Dalila, indică faptul că puterea fizică excepţională a personajului stătea în păr. După ce a fost tuns, a rămas neputincios. Am început să studiez puterea din păr şi am ajuns la concluziile pe care vi le-am prezentat parţial!”, ne-a mai spus Teodor Săndulescu.
«Carnea josu cădea/Grâu bun se făcea»
Crucea este unul din simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. Ea se găseşte pictată sau scrijelită în peşterile preistoriei. A fost simbolul Fiinţei sau al Divinităţii dintotdeauna.
În Egiptul Antic, de pildă, este întâlnită adesea crucea coptă în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor. Sensul ei era acela al vieţii, mai precis, al imortalităţii.
În cultura populară a românilor, crucea este asimilată Arborelui Lumii sau Arborelui Vieţii, din care ia naştere totul. Credinţele străvechi s-au împletit la noi în mod natural cu religia creştină.
Mircea Eliade citează în “Istoria Religiilor” câteva poezii populare româneşti, în care sângele Mântuitorului produce grâu, untdelemn sfânt şi viţă-de-vie. Practic, recreează lumea sau creează o lume nouă:
“…Carnea josu cădea/Pe unde pica/Grâu bun se făcea…” sau “Cuie bătea/Sângele-i curgea,/Pe-unde picura/Vin bun se făcea…” sau “Din coastă i-au curs/Sânge şi apă /Din sânge şi apă,/Viţă-de-vie,/Din viţă-de-vie/Poamă,/Din poamă,/Vin,/Sângele Domnului pentru creştin”.
Sensul Învierii este, de fapt, creaţia, victoria Vieţii asupra Morţii, a Luminii asupra Întunericului.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!