Nu am priceput încă în ce fel se va întâmpla asta, dacă Brad şi Angelina vor putea să-şi lase casele şi mesele şi să se teleporteze la toţi cei care-i visează şi-i vizualizează şi cu ochii închişi şi cu ei holbaţi spre viitor, dar se pare că sunt unii oameni care ştiu…
Însă eu, la fel ca toţi ceilalţi banali şi lipsiţi de viziune semeni de prin preajma mea, continuu să muncesc pe brânci pentru a căpăta un sfert din ceea ce îmi doresc. Sigur că oferta cu gânditul pare foarte ispititoare.
Evident că m-ar tenta şi pe mine să mă concentrez oleacă şi să pun în aplicare orice dorinţă care astfel, din scremerea circumvoluţiunii, să se întrupeze, măreaţă. Numai că se pare că nu am nici abordarea şi nici atitudinea corectă.
Aşa cum se vehiculează poveşti cum că, dacă te duci la ghicitoare sau la clarvăzători, ei te dau pe uşa afară dacă te simt că ai venit cu inima îndoită, probabil că nici realizările obţinute prin încordarea minţii nu vin decât la cei care se lasă convinşi până-n măduva creierului că metoda există şi funcţionează.
Eu, recunosc, am privit mereu cu scepticism către cei care pretind că-şi rânduiesc viaţa mai mult prin forţa gândului decât a muşchilor, aşa că, deocamdată, în mine gândirea pozitivă n-a desţelenit nici o izbândă.
Sceptică, mi-am păstrat mereu în minte drept comparaţie zeflemitoare textul de la reclama străveche la adidaşii torsion, unde ni se spunea că dacă vrei cu adevărat, poţi. Dar nu neg că ar putea fi o soluţie de salvare din marasmul personal al fiecăruia dintre noi.
Dincolo de toate îndoielile mele, succesul fabulos făcut de cartea şi de filmul “Secretul” se datorează, cu siguranţă, nu unei îndobitociri colective, ci faptului că legea atracţiei poate fi cu adevărat o soluţie viabilă pentru rezolvarea unor neajunsuri personale.
Aşa cum mă gândesc că, totuşi, nimeni nu poate constata nici observaţia celor care preferă să rămână cu picioarele pe pământ, spunând că gândirea pozitivă e absolut minunată, dar are un singur neajuns: nu funcţionează decât la cei care o au.