1952 – Un aragaz
“În 1952 câştigam bine în comparaţie cu cetăţeanul de rând. Salariul de locotenent-major era de 700 de lei pe lună, dublu faţă de salariul mediu. Prima de victorie era 300 de lei, fie acasă, fie în deplasare, iar la egal nu se lua nimic. Pentru eventul din 1951 am luat 700 de lei, iar pentru titlul din 1952 am primit un aragaz. Un alt avantaj era că aveam magazinele armatei, nu stăteam la cozi, alimente se găseau mai uşor. Pot spune că trăiam decent”, ne-a povestit le- gendarul portar Ion Voinescu, acum în vârstă de 83 de ani, campion cu CCA (Steaua, în 1952).
1962 – Bani cât să-şi ia un frigider
Ion Nunweiller a jucat toate meciurile sezonului în care Dinamo a cucerit titlul, cu 36 de puncte, în 1962. “Am primit 2.000 de lei, echivalentul a două salarii medii, bani cu care îţi luai un frigider. Federaţia ne-a dat tricourile de campion, o cupă şi felicitări. Aveam primă de joc câteva sute de lei. Avantajele erau că evoluam la o echipă serioasă, primeam grad şi puteam lua o pensie bună. În plus, ieşeam şi în străinătate, de unde mai aduceam câte ceva”, a explicat Nunweiller (76 de ani).
1972 – Un costum de haine
În vara lui 1972, argeşenii se încununau campioni pentru prima dată, avându-l pe Florin Halagian pe bancă şi pe Gicu Dobrin vedeta din teren. Titi Frăţilă, acum în vârstă de 69 de ani, care a marcat şapte goluri în acel sezon, rememorează: “Fiind o echipă de provincie, care nu avea mulţi bani, pentru titlu am primit mărunţişuri: un costum de haine şi permis de maşină. Nu aveam primă de joc decât pentru meciurile cu echipele mari. Nu muream de foame, aveam un trai bunicel, mai făceam deplasări în străinătate… Primeam diurnă 2,5 $, care ajungeau de cravate, de vederi, nu de vagabonţeli”.
1982 – Bani cât pentru un televizor color
Ion Marin, supranumit “Săpăligă”, putea să meargă la Craiova sau la Petroşani, unde se câştiga mai bine decât la Dinamo, dar spune că a ales să joace pentru “albi-roşii” pentru că acolo era mai multă disciplină. “În 1982, am luat cam 5.000 de lei pentru campionat, adică vreo două salarii medii. Prima obişnuită de joc era de 700 de lei la victorie, iar cea specială, când întâlneam echipe ca Steaua, Rapid, Craiova, Sportul sau Progresul, nu depăşea 1.500 de lei. Ca să vă faceţi o idee, cu prima de titlu puteai să-ţi iei un televizor color”, a precizat fostul fundaş, ajuns la 57 de ani.
1992 – Contravaloarea unui apartament
“Motoreta” Tibor Selymes a prins vremuri bune pe când juca la Dinamo: imediat după Revoluţie, în Ştefan cel Mare era raiul fotbaliştilor autohtoni, care erau plătiţi cu sume frumoase. “Eu am luat vreo 15.000-20.000 $ primă de instalare, dar aveam un contract mai mic, de 1.500 $ pe lună, şi o primă de joc de 200 $. Pentru titlul din 1992 am primit 10.000 $ (n.r. – în jur de 150 de salarii medii), iar pentru Cupă aveam promişi 5.000 $. Cu banii pe titlu mi-am luat un apartament în Bucureşti”, ne-a declarat Selymes (42 de ani).
2002 – 250 de salarii medii
Mugur Bolohan şi-a amintit cum era plătit acum 10 ani. “La Dinamo am avut un salariu de 40.000 $. Primele de meci erau 600 $ pentru o victorie acasă şi 1.200 $ în deplasare, dar primeam doar 400 $, respectiv 800 $, restul urmând să îi luăm la finalul sezonului, după ce ne îndeplineam obiectivul. Pentru Cupă, conducerea lui Dinamo dădea 10.000 $. Prima de campionat nu era fixă, iar antre- norul calcula cât lua fiecare jucător în funcţie de minutele jucate şi de contribuţia din teren. Nu mai ţin minte exact cât am luat, dar nu cred că erau mai mult de 30.000 $ (n.r. – 250 de salarii medii)”, a declarat “Bolo” (36 de ani).
2012 – Un sac de bani
Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, campioana din acest an a României, ne-a spus cum vor fi remuneraţi sportivii săi pentru această performanţă: “Jucătorii vor primi 21.000 de euro pentru câştigarea titlului şi alţi 50.000 de euro, dacă reuşesc să intre în grupele Ligii Campionilor.