Cum verifici dacă peștele e proaspăt? Nu cumpăra dacă ai cea mai mică îndoială

Atenţie la branhii şi la ochi!

Pe lângă miros, o probă elocventă este cea a branhiilor. Dacă acestea sunt roşii-rozalii, cu lamelele bine diferenţiate, atunci poţi fi sigur că peştele este proaspăt. Dacă branhiile au aspect de gelatină şi sunt de culoare maro sau chiar neagră, renunţă la el, pentru că deja a intrat în procesul de putrefacţie. Apoi, ochii peştelui proaspăt trebuie să aibă corneea perfect transparentă, convexă şi cu pupilele negre.
La peştele mort de mai mult timp, corneea se deteriorează, devine concavă şi îşi pierde din transparenţă. Important este şi aspectul peştelui la pipăit. Dacă îl împingi cu degetul, peştele proaspăt este elastic şi nu se deformează. Dacă este alterat, carnea lui este moale ca plastilina şi la apăsare în acel loc rămâne o denivelare.
Dacă peştele e umflat sau deformabil la comprimare, aruncă-l! În fine, atenţie la pielea care crapă la cea mai mică atingere, sub care se află o pastă moale, roşiatică.
Asta înseamnă că peştele e deja stricat. Mai trebuie să ştii că peştele proaspăt cufundat în apă se lasă la fund. Pe de altă parte, solzii sunt lucioşi şi nelipicioşi, bine fixaţi în piele.

Cum îl păstrezi după cumpărare

Recomandări

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie, în pericol. Guvernul nu oferă banii necesari mutării acestuia într-un sediu provizoriu. „E inestimabil. Dacă se pierde, o să fim niște copii fără mamă, fără tată, fără acte”

Odată ajuns cu el acasă, peştele trebuie curăţat cât mai repede posibil de măruntaie, deoarece acestea se alterează cel mai repede. Dar dacă la eviscerare vezi că oasele laterale ies singure din carne, peştele nu mai este proaspăt.
După ce l-ai curăţat, şterge-l uşor cu un şerveţel de hârtie, apoi acoperă- l cu folie de plastic sau pune-l într-un recipient închis, pentru a nu intra în contact cu alte alimente. În frigider îl poţi ţine, la o temperatură de maximum 5 grade, timp de o zi, cel mult două, după care va începe să-şi schimbe aspectul şi gustul.
Dacă vrei să-l congelezi, atunci trebuie să ştii că în cazul peştelui gras (scrumbie, macrou, nisetru, crap de crescătorie, hering, somon etc.) perioada recomandată de depozitare prin congelare este de maximum 3 luni.
În schimb, peştele slab (şalău, ştiucă, biban, cod, merlucius) se poate păstra la congelator, în condiţii de siguranţă, pentru maximum 6 luni, atât timp cât temperatura este constantă.

Intoxicaţia cu peşte stricat poate fi fatală

Printre simptomele intoxicaţiei cu peşte se numără înroşirea feţei, crampele abdominale, greaţa, transpiraţia, vărsăturile, urticaria, diareea ş.a. La prima vedere, ele pot fi confundate cu o simplă reacţie alergică.
Dar simptomele pot progresa apoi la dureri de cap şi/sau dureri musculare, însoţite de mâncărime, amorţeală sau furnicături. În cazurile grave, se poate produce o schimbare în capacitatea de a simţi temperaturile, cald sau rece.
Adică, ai putea crede că ceva se simte cald, când de fapt este rece. E indicat ca la primele simptome să ne adresăm medicului.
Însă un lucru e cert: respectând câteva reguli simple, elementare, ne putem bucura pe deplin de calităţile de necontestat ale cărnii de peşte, nu doar în timpul postului, ci şi în celelalte zile ale anului.

Urmărește-ne pe Google News