Interviu exclusiv | Dan Chișu: „Mă salut respectuos cu Dumnezeu de Paște și de Crăciun”

Libertatea: O întrebare care a făcut furori la momentul ei. Credeți în Dumnezeu, domnule Chișu?
Dan Chișu: Credința este și ea o chestiune de toleranță. Mă salut respectuos cu Dumnezeu de Paște și de Crăciun. Daca eu greșesc, știu că voi fi iertat, pentru că EL există, iar iertarea este o mare virtute pe care DUMNEZEU sigur o are.
Vă place România din 2011?
Situația globală se reflectă și în România, doar că noi ne-am așternut mai prost. E drept că avem și mai puțin timp de când am învațat cum să ne așternem, doar 20 de ani. Probabil de aceea se vede altfel situația din România în 2011. Dar nu mă obligă nimeni să stau în țara asta și, dacă sunt aici, înseamnă că încă sper. E o mare diferență între opțional și aspirațional. Iar în viață e doar o chestiune de priorități.
La ce vă mai uitați când porniți televizorul?
La știri, în speranța că voi fi primul care află că există extratereștri.
Sunteți regizor, scriitor, un maestru în bucătărie. Cărui hobby v-ar plăcea să vă dedicați acum mai mult timp?
Încerc să fiu regizor, nu scriitor, deși am scris două cărți, și nici pe departe maestru în bucătărie. Această imagine a creat-o televiziunea cu puterea ei magică. Îmi place să învăț cum să fac lucruri extraordinar de simple în bucătărie. Iar hobby-ul principal este sailing-ul.
De ce ar vrea un român din clasa mijlocie să vadă filmul „Ursul”?
Pentru că e o comedie. Și cred că românul vrea să facă haz de necaz.
Coloana sonoră pentru „Ursul” a fost realizată de Goran Bregovic, un bun prieten al dumneavoastră și un muzician de clasă. Cum a început amiciția cu Goran?
În urmă cu 13 am organizat un concert în România și, de atunci, dacă nu mă înșel, am făcut peste 60 de spectacole în țară cu Bregovic. Prin 2005 am început o colaborare pentru Carmen, cu happy end, pe care dorea să o pună în scenă cu artiști români. Proiectul a necesitat o călătorie prin țară. De fapt, a fost și momentul trecerii de la amiciție și parteneriat la prietenie adevărată. Am dus cateva brass band-uri din Moldova pentru concerte în Italia, apoi am fost la premiera de la Paris a celebrei “Carmen cu țigani”, operă după Bizet, dar cu muzică adaptată și rescrisă de Goran. Personajul principal al operei este țiganul Ceaușescu, pentru cei care își mai aduc aminte, este cel care o fura pe Carmen și o duce să se prostitueze la Paris. Ne-am văzut de atunci prin toate colțurile lumii, în Israel, în Italia, în Franța, în Serbia și, de foarte multe ori, în România.
Lansați filmul simultan în cinematografe dar și pe o platformă online. Ce credeți că veți obține prin această strategie?
E foarte important să poți să “ataci” cu foarte multe copii lansarea unui produs. Ceea ce obții în prima săptămâna va da rezultatul final al prezenței filmului în sală. Filmul românesc are un statut ciudat. Este premiat și adulat în festivaluri, însă rar umple salile de cinema din propria țară. Este prost promovat și cel mai rău programat dintre toate filmele prezente în multiplexuri pentru că nu face intrări… și iată cercul vicios. Oricum, nu are cum să facă intrări dacă e programat la ore imposibile. Aștept momentul când un film românesc să fie lider în box office-ul nostru, așa cum se întamplă și în alte țări vecine.

Urmărește-ne pe Google News