Voturile s-au numarat, procesele-verbale s-au semnat, urmeaza contestatii, si electoratul sta iarasi la mana inceata a biroului electoral central si a celor judetene, spre a afla care-i sunt primarii. Pe exit-polluri nu te prea poti bizui, dupa gafele de la incheierea primului tur. Asa ca sa mai avem rabdare. Mai mult ca in precedentele legislaturi, alegerile incheiate ieri au prilejuit o batalie incinsa uneori pana la scoaterea ochilor, spartul capetelor si chiar injunghierea adversarilor. E drept, si miza (fonduri mai bogate, inclusiv cele de la UE) a fost mai mare, sporind importanta sefilor de judete si a primarilor, implicit asteptarile clientelei politice ca noii alesi vor deschide larg robinetele cu bani. Pentru insfacarea mandatelor s-a uzat de orice, de la noian de promisiuni desarte la gunoirea rivalilor si la implicarea artileriei grele. Cum a fost cazul presedintelui Basescu, care a alergat prin tara ca un simplu agent electoral al candidatilor pedelisti. Desi, vezi Constanta, fara mare succes.
Bucurestiul a fost epicentrul acestor framantari. Explicabil nu doar prin tentatia financiara, ci si prin diapazonul pe care-l poate reprezenta pentru alegerile parlamentare. PD-L a tinut cu dintii de fotoliul pe care-l ocupasera Basescu si Videanu, iar PSD s-a trezit tarziu ca, fie si mizand pe un fiu risipitor, ar putea sa si-l aproprie.
De multe din sumedenia de promisiuni electorale, adesea fistichii, nerealiste, se va alege praful. Dar ele au servit unor candidati spre a se catara in functii. Cat au mintit si ce fac din ceea ce s-au angajat trebuie sa monitorizeze cineva. Probabil, ONG-urile si, in primul rand, Pro Democratia. Capabila, daca vrea, fie si prin referendum local, sa aduca aminte alesilor ca nu-s batuti in cuie.