Presedintele Basescu a intrat intr-un clinci din care ori nu stie cum ori nu vrea sa iasa. Dupa ce a fost luat prin surprindere de votul unanim al parlamentarilor (sa fi zis pedistii si peledistii DA fara sa ceara voie mentorului?!), a incercat sa blocheze legea pensiilor cerand sa i se detalieze resursele, prin calcule precise. Marti seara, intr-o declaratie intempestiva, determinata de sustinerile repetate ale lui Tariceanu ca va aplica legea si de presiunile lui Geoana, Traian Basescu si-a accentuat opozitia, somand sa i se dea garantii tocmai pana in 2013. Nu are insa mijloacele constitutionale de a rezista, Parlamentul putand practic sa-l ignore chiar daca legea ii e inapoiata de presedinte cu obiectii.
Evident, asistam la o inversunata batalie politicianista, miza fiind cele cinci milioane de voturi ale pensionarilor. Traian Basescu, derutat, risca sa piarda chiar pe terenul sau, al multimii, erodand si punctajul PD. A ratat marti seara si sansa de a se replia abil: ‘Sa nu spuna ca nu i-am prevenit si sa nu vina la mine daca vor dezechilibra economia’. Mai poarta insa in carca si reprosul pensionarilor pentru strasnicia cu care li se opune, in contrast cu lejeritatea cu care a promulgat recent cresterea veniturilor demnitarilor, inclusiv pentru sine. Deocamdata, PSD, dupa trei ani de penitenta, da o certa lovitura de imagine de care beneficiaza si PNL. In perspectiva suitei de alegeri, partidele fac o asidua curte pensionarilor. Sa nu omitem insa o varianta: pensionarii sa ajunga la concluzia ca, fara a raspunde chemarilor a tot felul de sirene politicianiste si resapate, isi pot gestiona ei insisi cele cinci milioane de voturi, printr-un extrem de puternic grup parlamentar propriu. Daca stiu sa se organizeze.