Diplomatia de carpa

La conclavul ambasadorilor romani, inceput ieri la Bucuresti, ministrul de externe Adrian Cioroianu a declarat ca ‘Romania sprijina orientarea europeana a Republicii Moldova’, dezvoltarea relatiilor cu aceasta ramanand un principiu peren.

Asertiunile vin sa niveleze reactia din urma cu vreo zece zile a presedintelui Basescu, care apreciase ca atitudinea Chisinaului in scandalul vizelor constituie o noua agresiune, careia trebuie sa i se raspunda cu duritate. De preferat, intre cele doua declaratii, aceea a sefului statului roman. Si argumentez cu inca o copita pe care Vladimir Voronin a tras-o fratilor din dreapta Prutului: ‘Ei (romanii), la vremea lor, s-au legat cu dracul, cu diavolul, ca sa ocupe teritoriul nostru, Basarabia, cum spun ei. S-au legat cu Hitler, cu Stalin, cu cine vrei, doar ca sa-si atinga scopul’. Ar fi de adaugat si cooperarea, dialogul mult mai prietenesti ale Moldovei cu Ungaria, paralel cu respingerea ofertelor romanesti. Legaturile istorice, de sange si suflet, cu romanii de peste Prut sunt una  si indestructibile. Dar politica externa, imaginea propriei tari sunt alta.

Poate fi acceptata o diplomatie de catifea, dar nu una de carpa. Or, nu doar in cazul Moldovei, diplomatia romaneasca e fara vlaga. Vezi afronturile admise adesea din partea unor oficiali unguri (imixtiuni nedisimulate prin secuime), vezi aroganta ucraineana (canalul Bistroe, Insula Serpilor), care merge pana la asedierea Ambasadei romane la Kiev, pe care cateva mii de urmasi ai lui Taras Bulba au bombardat-o cu oua clocite, fara ca autoritatile locale s-o protejeze. Ingurgitarea fara a clipi a unor asemenea noduri are doua explicatii: prezenta la post a unor diplomati slabi si neprofesionisti, ca si prestatia slabanoaga, neconvingatoare a insusi ministrului roman.

Urmărește-ne pe Google News